O fapta buna nu ramine niciodata nepedepsita

Nu-i asa dle Crin Antonescu? Sau mai bine zis un gest onorabil, care deriva dintr-o cutuma politica, uzuala in orice democratie, in mod sigur nu va fi apreciat in lumea politica autohtona si pe cale de consecinta nu va fi luat ca atare ci mai degraba il va ingropa definitiv pe nefericitul, gresit inspirat. Pot acum doar sa imi imaginez ce simte fostul lider al PNL, in urma pierderii categorice la puncte chiar in fata „coechipierului” sau domnul Johannis. Imi inchipui insa ca domnul Atonescu nu era atit de naiv incit sa creada ca drumul spre dealul Cotrocenilor va fi unul facil.
Fie ca a fost sfatuit asa, sau a urmat doar un impuls personal prin care a vrut sa demonstreze ca, spre desebire de altii, este un politician de cuvint… fie ca la mijloc a fost un calcul politic sau poate o intelegere tacita, sunt convins ca domnul Antonescu regreta acum profund decizia de a-si fi anuntat demisia din fruntea PNL, dupa rezultatele de la europarlamentare, ultima dintr-o serie de erori politice ale fostului lider liberal, serie inceputa probabil cu decizia de a iesi de la guvernare si de a rupe USL. Efectul dramatic (sau daca vreti mediatic) al acestei decizii a domnului Antonescu a fost egal cu zero, iar efectul politic a fost chiar negativ pentru domnia sa, care fie nu stie, fie a uitat ca in Romania, atit cea politica dar si cea din alte domenii, odata ce lasi scaunul descoperit (chiar si pentru putin timp), acesta va fi cu siguranta ocupat rapid de altcineva. Privit din exterior, gestul domnului Antonescu – daca s-a dorit a fi unul sugestiv, de afirmare a unei tinute politice, eventual legata de un statut de conduita politica – nu a fost perceput ca atare.. nici macar de sustinatorii sai fideli, atit cit se mai poate spune ca in rindul colegilor domniei sale mai puteau exista fideli si in plus, un astfel de concept ar mai putea avea acum vreo oarecare valoare. Desi au existat poate si unii care au apreciat verticalitatea presedintelui PNL de atunci, majoritatea privitorilor politici a inteles probabil faptul ca in acest fel, domnul Antonescu a intrat (de bunavoie) in istorie. Unii ar spune ca probabil, continuarea proiectului politic comun cu social-democratii ar fi putut sa-l aduca pe Crin Antonescu in fotoliul prezidential. Intr-un mediu concurential ce pare oricum departe de a fi echilibrat, cred insa ca trebuie sa privim cu mai multa atentie, rezultatul demersului de asumare a esecului electoral, atit al domnului Antonescu cit al domnului Johannis. Spun asta pentru ca domnul Johannis a fost primul care a dat tonul demisiilor de onoare din PNL dupa recentele alegeri, in urma rezultatelor slabe ale echipei sale de campanie de la Sibiu. Dar acest aspect, nu pare sa fi fost luat in considerare si nici nu pare sa fi daunat cumva imaginii sale de neamt serios cu veleitati tehnocrate, atit in interiorul PNL cit si in afara acestuia. Viteza cu care s-au petrecut schimbarile la virf in PNL, te poate duce cu gindul la o decizie premeditata, chiar daca inclusiv lberalii nu sunt inca toti covinsi ca „repezitul” Johannis, poate face fata cu succes, prezumtivei inca – competitii electorale cu Victor Ponta. E adevarat ca inca nu pot sa imi imaginez nici cum ar fi aratat o eventuala dezbatere finala, in care fostii prieteni si aliati din tandemul anti – Basescu, ar fi trebuit sa lupte unul contra celuilalt cu toate mijloacele din dotare, in contradictie vadita cu perioada de glorie in care domnii Antonescu si Ponta formau o singura echipa. Poate inclusiv din acest motiv dle Antonescu, nu-i asa…o fapta buna…

Cine este viitorul presedinte, domnule Biden?

            Inca de ieri ma tot intreb daca si in ce masura vizita vicepresedintelui american lanseaza de fapt campania electorala la prezidentiale…. Aparent putem spune ca startul a fost dat. „Poate ca ma adresez si viitorului presedinte…” spunea ieri chiar la inceputul discursului sau, vicepresedintele american Joe Biden la Bucuresti, unde (cel putin oficial) venise sa discute pe tema evolutiilor din Ucraina. De regula, temele cele mai importante ale unei vizite oficiale nu sunt neaparat si cele publice. Oricum, scurta sa remarca pare sa fie insa pincipalul scop al vizitei sale (indelung planificate) in Romania, mai ales ca despre evolutiile din imediata nostra vecinatate, Bucurestiul a putut afla probabil mult mai multe acum o saptamina de la secretarul general al NATO si mai ales de la adjuncta sefului CIA. Iar daca mai sunt neclaritati, atunci probabil ca toate se vor limpezi odata cu venirea sefului Pentagonului.
Trec peste faptul ca, cel putin teoretic, de regula alegatorul, fie el roman sau american, este singurul care trebuie sa stie de fapt cine este viitorul presedinte. Macar formal… Fie ca se afla in sala fie ca nu, viitorul presedinte al Romaniei sigur l-a auzit pe domnul Biden, care nu intimplator cred, s-a adresat publicului chiar de la Palatul prezidential. Si ce minunata „poza” de familie am putut vedea la Cotroceni! O „familie politica” evident, ce lasa iata, toate disputele intestine la o parte pentru a se bucura impreuna de prezenta la Bucuresti a Vestitorului primaverii. Caci altfel cum ar putea fi inteleasa vizita dlui Biden, mesagerul vestilor de bun augur, care calmeaza temerile si ne reasigura de sustinerea americana, ne confirma faptul ca suntem un lider regional incontestabil si ne indruma pe calea consolidarii independentei energetice – ca doar suntem, cum afirma domnia sa, intr-o pozitie privilegiata din acest punct de vedere… Sper ca am citit corect mesajele „numarului doi” american. Venite insa in actualul context regional si mai ales pe fond electoral, toate cele spuse de domnia sa nu par sa reprezinte realitatile interne ci mai degraba obiectivele Romaniei. Citite printre rinduri, toate acestea cred ca trebuie intelese mai degraba sub forma unor sarcini: „consolidati piata energetica interna (acum va ajuta Chevron), mizati pe sustinerea americana (aveti suficiente argumente de ordin strategic si militar la dispozitie) si in consecinta incercati sa obtineti pozitia de lider regional”. Ramine insa intrebarea: cine se poate achita de toate aceste sarcini? Si cine le poate duce la bun sfirsit? Sa presupunem totusi ca pina la urma lucrurile vor merge in directia buna. In principiu insa, lucrurile bune,(o spunea chiar Adrian Nastase la un moment dat, daca imi amintesc eu bine) costa mult si vin de regula in doze mici. Iar fostul premier cred ca este acum primul care sa confirme acest lucru…
Oricum, Romania a progresat in consolidarea statului dar mai sunt inca multe lucruri de facut… in consolidarea statului de drept si in tragerea la raspundere a demnitarilor, mai spunea vicepresedintele SUA, Joe Biden, subliniind ca Washingtonul va ajuta Bucurestiul sa ramina „pe drumul cel bun”. Ce nu a detaliat vicepresedintele american, cel putin in public, este: cu ce va trebui pavat acesta si daca doar cele enumerate mai sus sunt suficiente pentru ca Romania sa ramina pe acest drum. Ramin neclare si conditiile in care, spre exemplu, poate avea loc relansarea economica si cum anume vor putea fi atrasi investitorii, ori macar reformatata industria si implicit productia autohtona. Remarc si concluzia de final a liderului american: „O sa imi lipsiti, dle presedinte”, spunea Joe Biden la incheierea vizitei sale de la Cotroceni. Personal as spune ca trebuie sa fii mai atent la curtuazia tonului celor de la Casa Alba. La urma urmelor tot in Biroul Oval, George W Bush ii spunea textual (cu exact 10 ani in urma, sper ca imi amintesc corect) unui fost candidat la presedintia Romaniei. Citez din memorie: „…eu voi fi reales presedinte si domnul prim-ministru va fi ales presedinte…” am incheiat citatul. Primul a fost reales… al doilea insa, poate intimplator, nu.