O scrisoare pierduta…

Posted: Ianuarie 26, 2014 in Social
Etichete:, ,

     Sunt in permanenta uimit si uneori chiar revoltat de indiferenta, de orice natura ar fi ea. Indiferenta fata de semeni, fata de problemele acestora, sau spre exemplu, indiferenta fata de istorie, patrimoniu ori fata de valorile traditionale. Este evident faptul ca timpurile moderne impun un nou set de valori, dupa cum este la fel de adevarat ca, fara dovezile materiale ale existentei trecutului, nu vom putea niciodata sa ne impunem, in viitor. Sub nici o forma.                   Intr-un apel facut de academicianul Andrei Pippidi, o scrisoare publica ( pierduta ) daca doriti, adresata tuturor acelora care au inca urechi sa mai auda si ochi sa mai vada ceva, fostul presedinte al Comisiei Nationale a Monumentelor Istorice, a atras atentia nostra a tuturor, intr-un apel la constiinta, cel putin, asupra pericolului ca imobilul din Bucuresti in care a locuit Spiru Haret, o casa istorica devenita monument, sa fie demolata, in locul ei urmind  sa fie construit un bloc de sapte etaje. Citez: „construita in 1885, Casa Haret se afla pe strada General Gh.Manu, vizavi de Hotelul Minerva, fiind vorba despre o fosta constructie cu parter si etaj, cu o terasa care, sprijinita pe doua coloane, acoperea peronul de la intrare, precedat de citeva trepte”… dupa cum o infatiseaza chiar academicianul Pippidi. Simpla descriere a imobilului face ca impatimitul amator de arhitectura veche a Bucurestilor (din mine) sa retraiasca mental o frintura de istorie, un instantaneu accesibil din pacate doar trecatorului prin zona de acum 129 de ani. Fostul muzeu Spiru Haret, a fost de-a lungul timpului si sediu al Institutului Cooperatiei si Club de fotbal pentru ca, in cele din urma, sa rateze sansa de a deveni sediul Ordinului Arhitectilor din Bucuresti – poate ultima sansa de a salva cladirea de patrimoniu de la disparitie. Santierul deschis acum, dupa multi ani in care si eu ca si numerosi alti bucuresteni ne vom fi intrebat: cum se face ca bijuteriile arhitecturii din centrul Capitalei sunt lasate fara mila in paragina totala, pregateste locul pentru un nou bloc cu sapte etaje. Trecind peste faptul ca, inclusiv in zonele centrale bune ale Bucurestiului, exista inca foarte multe spatii neconstruite care pot fi utilizate, ma intreb, in primul rind: cum se face ca nici scrisoarea academicianului Pippidi, nici articolele si reportajele presei si nici eforturile societatii civile nu au dus la nici un rezultat. Poate ca nimeni nu mai este interesat de patrimoniu si multi dintre noi, obositi de greutatile vesnicei tranzitii, spunem ca nu putem acorda atentie arhitecturii, in conditiile in care nu putem adesea pune ceva in plus in farfuriile copiilor. Si poate pe buna dreptate.
       Ca parinte insa cred ca, daca „nu a mai ramas nimic de salvat, urmarea unei opere de distrugere temeinice si consecvente”, cum spune textual dl Pippidi, adaugind ca „daca ii facem asta si lui Haret si in buricul Bucurestilor, fara indoiala ca nimeni nu este la adapost”… va dau perfecta dreptate domnule academician si indraznesc sa adaug, cu permisiunea Dumneavoastra: exact din acest motiv nu putem acum sa punem si acel „ceva” in plus in farfuria ori in fata copiilor nostri.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s