Vorbim mult. Facem putin

Posted: Februarie 17, 2014 in Social
Etichete:, ,

Ca de obicei, suntem toti experti. In toate domeniile… fie in aviatie (asa cum a fost recent cazul), fie – de aceasta data – in educatie. Toti vorbesc sau scriu, isi dau cu parerea, daca nu au cunoscut-o pe eleva de la Sava, atunci sigur au auzit ei ceva, pe undeva, trebuie sa isi dea cu parerea si pe cale de consecinta pot identifica exact unde sunt problemele, cine este vinovat pentru plecarea fetei si cum anume s-a ajuns in aceasta situatie.
Cel putin in acest din urma caz remarc, poate obsesiv, ca din pacate, mai ales in presa, nimeni nu il trateaza prin  prisma valorii sale de exemplu, nu ii asculta pe adevaratii specialisti in domeniul educatiei sau preventiei, pentru ca evident… toti au stiut de la inceput ca vinovati sunt: fie duhovnicul, fie familia sau un prieten ori un coleg de scoala, etc etc. Ca atare pentru multi cazul pare clar de la inceput, marile trusturi de presa rezolva totul cu interventii in direct din fata liceului sau scolii, preiau comunicate de presa cu informatii detaliate (care insa nu spun nimic) si transforma in final – din pacate – o potentiala tragedie familiala intr-un subiect gras, tratat „in extenso” – pentru audienta – la ora de maxima audienta. Nu mai insist pe motivele evidente care au mobilizat toata presa pe cazul elevei de la Sava, dar adaug doar faptul ca, in aceeasi zi, a mai disparut cel putin inca o fata, in virsta de 16 ani, insa dintr-o familie saraca, dintr-un satuc din Tulcea si tot in conditii neclare. Ati auzit sau ati vazut reportaje, transmisii in direct sau macar o stire pe acest subiect? A fost mobilizata o celula de criza speciala? Stie macar cineva cum se numeste ea? Sunt aceste doua cazuri singulare? Nu, raspund la aceasta ultima intrebare reprezentantii organelor specializate. Sunt in lucru – la nivel national – peste 3000 de cazuri, insa treaba politiei nu este sa faca valuri, asa ca ei isi fac datoria fara prea multe vorbe. Si sunt probabil si cei care, in conditii dificile, legate de legislatie, decizii ale familiei minorului disparut sau inerentele presiuni ale media, aduc totusi copilul plecat – acasa.
Dintr-o recenta discutie cu specialistii am putut afla si un detaliu, cred, semnificativ. Cel mai recent caz de disparitie a unui minor de la domiciliu, care a pus presa pe jar, caz mediatizat zile la rind si prezentat cu lux de amanunte, inclusiv fotografii, a generat un interesant raspuns al societatii, adica: al nostru, al tuturor. Cei care au contactat organismele specializate in asemenea cazuri, direct sau indirect, au fost in numar de: aproximativ 50. De aici putem deduce cel putin ca, toata tevatura mediatica, toate apelurile si toate directurile din fata liceului au determinat doar o mina de oameni sa incerce in mod real sa ajute. Marea majoritate insa s-au lmitat la show-ul penibil de la stirile TV (unii chiar savureaza grotescul), au comentat pe la serviciu sau in tramvai si – mai jenant inca, au postat pe forumuri comentarii in limbaj sub-urban… (cine are curiozitatea poate sa intre si sa vada singur, exemple sunt suficiente).
Nu vreau sa afirm ca detin unica solutie. Poate ca am vazut prea multe documentare pe Nat Geo, insa ce am inteles este ca orice societate normala are niste reguli. Iar acestea sunt respectate. In ipoteza nefericita si nedorita a unui accident, mai ales aviatic, nu se arunca nimeni sa faca declaratii publice fara suport clar, nu vorbesc toti ci numai cei abilitati sa o faca, nu poti comenta public detalii ale anchetei si mai ales, nu face presa ancheta unei tragedii ci doar comisiile formate din specialisti, care lucreaza luni si luni la rind pentru a da raspunsuri obiective. Iar concluziile lor sunt lege. Iar in ipoteza unei disparitii, mai ales daca este vorba de minori, regulamentele spun clar ca nu se dau detalii de lucru ale anchetei, care pot sa alerteze, spre exemplu, un infractor si nu se insista pe aspectele intime, prea personale ori familiale. Un asemenea caz nu se transforma in show televizat ci implica o reactie responsabila a societatii. Se pun cel mult fotografii pe produsele de larg consum, eventual ele ar putea fi prezentate in campanii publice serioase, pot fi – de ce nu – adaugate sa zicem pe motoarele de cautare de pe internet, cu date de contact exacte ale familiei sau politiei. Cel putin asa s-ar putea evita discutiile jenante de studio, lasind astfel posibilitatea, celor care nu cauta „rating”, sa se implice din ratiuni ce tin de solidaritate si bun simt. Asa poate am vorbi mai putin si am face ceva mai mult.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s