Fotbalul nu mai este… sportul rege. Boxul poate fi.

Aveam aceasta senzatie de ceva timp, dar acum, la acest Campionat European, banuiala mea a devenit certitudine. Nu ma asteptam sa mai vad efuziuni de bucurie pe strazi, precum cele de la un campionat mondial acum aproape uitat, cind baietii lui Hagi (cu capetele galbene – inclusiv), se bateau de la egal la egal cu alde Argentina, Brazilia.. Dar nici ce am vazut in Franta, la Marsilia sau Lille, nu ma va face mai optimist. Cum nu sunt un mare amator de fotbal nu voi insista pe calitatea meciurilor din teren, cit mai degraba pe cele din afara lui. Exact acelea din cauza carora multi dintre cei ce iubesc si asteapta competitiile sportive vor inchide televizoarele si nici nu se vor mai duce pe stadion (plus ce este cred mai grav, nu-si vor mai duce copiii pe stadion sa inteleaga ce este si mai ales cum arata o competitie sportiva adevarata).
Mi-e greu sa inteleg de ce fotbalul naste pasiuni atit de violente si cum se face ca galeriile din mai toata Europa se duc la stadion mai mult pentru o bataie salbatica decit pentru cei pe care ii numesc idolii lor. Dupa cum mi-e greu sa mai inteleg si cum se face ca francezii, cu avertizari teroriste de tot felul, pregatiti (macar psihologic) pentru orice eventualitate, au scos in strada citiva scutieri amariti, care mai mult se fereau de sticle si acordau primul ajutor (firesc) in conditiile in care ar fi trebuit mai intai probabil sa intervina direct pentru ca nemtii, englezii, rusii sau ucrainienii sa nu ajunga in coma prin spitale. Acum imi si explic de ce politia franceza (sau italiana), spre deosebire de cea germana spre exemplu, prefera sa trimbiteze cum le sunt invadate parcurile de est-europenii mai balaoachesi, decit sa intervina pentru a aplica pina la urma, propriile legi. Altceva insa mi se pare mai important. Daca ceea ce se vede pe stadioane si in afara lor: capete sparte (cu scaune si sticle), oameni batuti cu o cruzime greu de imaginat – ajunsi in coma, alcool si ura viscerala, cladiri si orase monument devastate, lacrimi si mult, mult singe etc. etc. sunt manifestarile directe ale multor europeni, intr-un moment presupus a fi de maxima euforie (si bucurie sportiva), atunci nu vreau sa-mi mai imaginez cum va arata coeziunea si unitatea europenilor, intr-un moment de adevarata criza. Si cred, cit de curind britanicii vor face primii testul…

Cum s-a ajuns pina aici?

La distanta in timp de doar citeva zile dupa atentatele de la Bruxelles, incerc si eu, poate ca si multi altii, sa-mi reconfigurez mental situatia. Zeci de morti, sute de raniti, mii de persoane indoliate poate zeci sau sute de mii de persoane afectate direct ori indirect in acest moment. Sau in viitor. Cel putin pentru mine mai ramine acum doar o singura intrebare valabila: exista cineva la virf, suficient de receptiv la tragediile umane, prezente si probabil viitoare, pentru a intelege pe deplin situatia si pentru a declansa masuri adaptate la o stare de fapt in permanenta evolutie? Nu as vrea sa acuz pe nimeni din autoritatile de la nivel european de lipsa de luciditate. Nici nu cred ca poate fi vorba de asa ceva… dar citind marturiile victimelor, ale celor care au trecut prin Bruxelles dar si prin alte capitale afectate de terorism, (inclusiv referirile extrem de concrete ale ambasadorului Emil Hurezeanu despre experienta domniei sale pe aeroportul Zaventem), nu pot sa nu ma intreb care poate fi explicatia pentru lipsa de comunicare la nivelul diverselor institutii (inclusiv cele de forta) din Belgia dar si din Europa, acuzele reciproce franco-belgiene, lejeritatea cu care oameni inarmati cu valize de explozibili trec prin diversele filtre, atentie, deja instalate si functionale la Bruxelles de luni de zile, facilitatea cu care apar in presa locala (si nu numai) diverse detalii ale unor anchete in curs, aparenta detasare a autoritatilor locale (care poate ar trebui sa raspunda pentru dezorganizarea ce a dus la moartea atitor persoane nevinovate chiar in Capitala Uniunii Europene) si in sfirsit, dar nu in ultimul rind, sa nu mai vorbim de ceea ce spun unii ca este la mintea cocosului, faptul ca anuntul public si difuzarea imaginilor cu capturarea lui Abdeslam nu doar ca poate pune impedimente majore anchetei asupra atentatelor de la Paris dar chiar si un amator poate ajunge la concluzia ca, intr-o astfel de situatie, se poate ajunge rapid la reactii violente din partea extremistilor (cu sau fara cetatenie europena).
Raspunsul se poate lega in opinia mea de conditiile care au precedat masiva criza a refugiatilor spre Europa. Sigur, totul pare sa fi pornit de la un razboi ajuns acum sa se permanentizeze, intr-o parte a lumii care nu mai cunoaste liniste de aproape 100 de ani. Nimeni nu mai poate nega suferintele reale ale oamenilor obisnuiti care isi vad casele, orasele (printre care unele sunt monumente istorice cu valoare inestimabila) si chiar tarile ajunse in ruina. Dar Europa in sine pare si ea ca traieste, iata de aproape un deceniu, din criza in criza, economica, financiara si acum inclusiv umanitara, dupa ce la inceputul anilor ’90 a trecut prin criza social-politica si identitara – exact aceea care a si dus la razboiul din fosta Yugoslavie. Iar daca acum suntem cu totii ingrijorati de riscurile aparitiei unor noi crize (de orice natura ar putea fi ele) probabil ca am si uitat de unele aparent „mai putin importante” cum ar fi cea a datoriilor Greciei, (datorii care oricum au ramas)… o „mica” criza care ameninta, nu-i asa, sa ne dea acum mai putin chiar de un an, viata, cu totul, peste cap.
Isi mai aduce aminte acum cineva de ea?

Glasul rotilor de tren s-ar putea sa nu se mai auda

Compania CFR SA a contractat deja lucrari de aproape 2 miliarde de euro pentru reabilitarea coridorului feroviar Curtici-Bucuresti-Constanta, majoritatea proiectelor realizindu-se cu finantare europeana. La nivelul intregii infrastructuri nationale a cailor ferate exista insa probleme majore cu intretinerea si finantarea, acestea reprezentind doar doua dintre cauzele care provoaca disfunctionalitati, atit pentru calatori dar si pentru mecanicii si angajatii cailor ferate. Despre nemultumirile calatorilor, viteza de deplasare a trenurilor si drumurile prea lungi dar si despre concurenta si conditiile oferite in trenuri, se tot vorbeste, de ani de zile. Chiar daca in 1990 Romania beneficia de pe urma unui sistem extins si destul de bine pus la punct al cailor ferate, abea acum, la distanta in timp de peste 15 ani de la momentul ultimelor investitii, Compania CFR SA a contractat noi lucrari de miliarde de euro pentru reabilitarea doar unui coridor feroviar. Conform liderilor de sindicat, exact lipsa investitiilor a adus situatia infrastructurii intr-o stare foarte grava, existind chiar riscul ca 400 de poduri feroviare sa se degradeze atit de mult incit sa ajunga sa se prabuseasca. De aici rezulta si ca pentru a evita o catastrofa, este acum redusa viteza de deplasare a trenurilor, insa micsorarea vitezei de deplasare aduce in consecinta si multe pierderi CFR-ului care (pe de alta parte) este puternic concurat de traficul rutier. Unii mecanici afirma chiar ca pe anumite segmente, viteza trenurilor este comparabila cu cea a unei biciclete, iar in conditiile in care Uniunea Europeana a avertizat deja ca traficul pe caile ferate si cel rutier trebuie reechilibrate in Romania, taxele pe caile ferate sunt in continuare de 20 de ori mai mari decit cele rutiere, iar acest lucru s-a reflectat deja masiv mai ales in investitiile din infrastructura cailor ferate romane.
Conducerea CFR SA spune ca pentru intretinerea liniilor si a instalatiilor plus reparatiile capitale la linii, poduri si instalatii… ar fi nevoie acum suplimentar de peste 1,3 miliarde de lei. Banii reprezinta doar necesitatile companiei pentru executarea lucrarilor de intretinere si reparatii capitale la infrastructura feroviara publica, iar aceste resurse financiare trebuie alocate de la bugetul de stat, CFR SA fiind compania care gestioneaza si administreaza infrastructura feroviara publica, al carei proprietar este statul roman. CFR estimeaza totodata ca infrastructura feroviara ar mai avea nevoie in acest an de investitii suplimentare de peste 17 miliarde lei – de aproape patru ori peste finantarea care a putut fi alocata.
Din suma totala necesara, cea mai mare parte, peste 10 miliarde de lei, este directionata in modernizari prin investitii pentru cresterea vitezei de circulatie a trenurilor (grav afectate de restrictii), conform unui recent document prezentat chiar de CFR SA. De asemenea, alte 5,7 miliarde lei ar fi necesare pentru reparatii capitale la infrastructura feroviara publica (pentru recuperarea restantelor la 1.000 de km de linii directe si curente, pentru refacerea liniilor si a instalatiilor afectate de calamitati), precum si pentru reabilitarea podurilor si a tunelurilor. Alocatia bugetara pentru infrastructura feroviara, aprobata la sfirsitul anului trecut pentru 2015, era de 4,6 miliarde de lei, iar investitiile CFR de anul trecut (aproximativ 2,3 miliarde lei) sunt la jumatate practic din suma alocata de la buget in acest an, perspectivele fiind ca in 2016, CFR sa nu poata primi mai mult de 5,5 miliarde lei pentru proiectele si investitiile curente. Ceea ce va face probabil ca lucrurile sa nu se schimbe prea mult nici in continuare.

Das Auto?

Fostul sef al Volkswagen, Martin Winterkorn spunea, in 2007 cred, chiar in Statele Unite, ca obiectivul mandatului sau era ocuparea primei pozitii in ierarhia mondiala a constructorilor auto. In iulie anul acesta Volkswagen chiar il depasise pe rivalul sau Toyota, dar nemtii nu si-au savurat victoria decit… vreo doua luni. Acum specialistii spun ca actuala criza pune sub semnul intrebarii chiar si existenta grupului in sine, pentru ca amenzile in scandalul emisiilor ar fi doar inceputul declinului si asta intrucit Volkswagen poate incasa penalitati usturatoare pe pietele auto (chiar si de sapte ori mai mari) decit amenzile, iar conform legislatiei americane, compania germana poate ajunge sa plateasca inclusiv despagubiri de peste 18 miliarde de dolari, o suma care depaseste profitul operational din 2014. Oricum locul 1 l-au scapat si mai ales reputatia germana pare sa fie grav afectata, daca nu chiar pierduta si poate ce este mai important acum… scandalul ajunge sa-i afecteze si pe alti prodcatori germani importanti. S-a vobit de BMW si Daimler iar in conditiile in care guvernul de la Berlin sustine (un lucru evident dealtfel) ca industria lor auto este si va ramane un pilon important al economiei, in cazul adincirii crizei la Volkswagen, analistii adauga ca aceasta ar putea fi una mult mai periculoasă decit cea provocata de Grecia.. („Dintr-o data, Volkswagen a devenit un risc mai mare pentru economia germana decit criza datoriilor din Grecia”, a declarat Carsten Brzeski, economist şef la ING). In plus, aceiasi analisti mai spun ca tocmai aceasta dependenta de sectorul auto ar putea deveni un potential pericol pentru economia germana, as adauga eu cu implicatii europene, iar daca vinzarile auto vor scadea, acest lucru va afecta si furnizorii si odata cu ei intreaga economie trans-euroeana. In plus, daca vinzarile Volkswagen vor scadea doar in SUA in lunile urmatoare, acest fapt va avea un impact imediat nu doar asupra companiei ci si asupra intregii economii germane. Dealtfel, industria auto ofera acum in Germania locuri de munca pentru 750 mii de persoane, mai exact unul din sapte nemti este implicat direct sau indirect in productia auto, iar ceea ce parea, la inceput doar un litigiu comercial, poate si concurential, se profileaza incet dar sigur intr-un potential nou factor declansator pentru… o noua criza, dupa ce, citez aici: „economia germana a fost lovita in centrul sau, in marca sa inregistrata – Made in Germany”. O economie pe care multi o privesc , poate, cu invidie si in care Volkswagen a fost mult timp simbolul excelentei tehnice si eficientei comerciale, motiv pentru care automobilele si componentele auto au fost cea mai importanta parte a exporturilor germane, cu vinzări in toata lumea de peste 200 de miliarde de euro (doar in 2014I, ceea ce reprezinta a cincea parte din totalul exporturilor Germaniei.
Ce urmeaza in aceste conditii? Asa cum am mai spus, poate fi un moment de cotitura pentru intrega industrie auto, poate fi si momentul trecerii (mai mult sau mai putin fortate) la o tehnologie noua si mai ecologica – nu stiu daca momentan se poate fara motoarele diesel – dar vom vedea. Asa cum arata acum lucrurile, cred ca ramine deocamdata si o intrebare cu raspuns deschis, probabil pina la momentul in care va fi clar si cine cistiga daca economia germana si pe cale de consecinta cea europeana, se vor duce la vale in contextul deloc lipsit de importanta al negocierilor transatlantice. Comisia Europeana spune de exemplu ca va negocia un acord de liber schimb rezonabil si echilibrat cu SUA, iar din „Orientarile politice ale presedintelui Juncker” remarc faptul ca: „Este anacronic ca, in secolul XXI, europenii si americanii aplica in continuare taxe vamale pe importurile din SUA si UE. Acestea ar trebui eliminate, rapid si in totalitate. Comisia Europeana sustine liberul schimb, dar nu doreste sa sacrifice normele europene in sectoare precum siguranta alimentara, sanatatea, protectia sociala si protectia datelor sau diversitatea culturala. De asemenea, UE nu va admite ca jurisdictia instantelor europene sa fie limitata de regimuri speciale care restring accesul la instantele nationale sau care permit unor instante secrete sa aiba ultimul cuvint in litigiile dintre investitori si autoritatile de stat”… Pina atunci insa, sunt convins ca asa cum spun unii – scandalul va lua o amploare si mai mare. Asta dupa ce se va descoperi ca nemtii foloseau inca un soft pirat care facea masina lor sa para nu doar mai mare, dar chiar si cu mai multe scaune… decit are….

Tigrul European se tezeste?

Considerata (as adauga eu nu cu mult timp in urma) “tigrul Europei de Est”, cu referire evidenta la potentialul ei de crestere economica, Romania experimenteaza acum o veritabila renastere economica, in timp ce piete mai dezvoltate din Europa inca se chinuie in recesiune.  Afirmatia nu imi apartine, ea fiind facuta de cnbc.com.  o platforma media internationala a televiziunii NBC. Potrivit site-ului, economia Romaniei a cunoscut in primul trimestru  cea mai importanta crestere din ultimii doi ani,  lucru constatat nu doar de CNBC dar si de rapoartele (de regula bine argumentate) ale Financial Times respectiv The Economist, documente care consemnau si ele aceasta evolutie peste asteptari. Pe fondul crizei elene, o situatie ce afecteaza increderea in zona euro dar si a evolutiilor volatile de pe pietele din China, Romania, dar si alte state din regiunea emergenta europeana au devenit, spun specialistii, un adevarat “refugiu”… intreaga zona avind insa de cistigat mai ales de pe urma apropierii comerciale de Germania, cea mai mare economie din Europa, (afirmatia ii apartine lui Bob Parker, consilier financiar al Credit Suisse). Criza datoriilor care surprinzator cel putin pentru mine, a afectat vizibil mai putin Grecia (asa dupa cum am putut inclusiv eu remarca direct la fata locului in aceasta vara) decit afluxul masiv de migranti ilegali in insule, o tragedie umana care tinde sa se transforme si intr-o reala problema economica si mai ales sociala, (criza elena cum spuneam) a pus insa suficienta presiune pe Romania (si pe Bulgaria) tari care au fost si sunt vulnerabile prin prisma legaturilor  puternice ale sectoarelor lor bancare cu Grecia, dar si tari care au reusit (se pare acum) sa recupereze, spun analistii, mai ales prin volumul exporturilor spre Europa. Aparent e greu de spus daca (si mai ales ce anume) am cistigat pe fondul convulsiilor politice interne, dar spun unii analisti „Europa Centrala si Romania arata foarte bine”… precizarea ii apartine lui Charles Robertson, economistul-sef al bancii de investitii pe pietele emergente Renaissance Capital, citat tot de CNBC.  Aceiasi care afirma si ca  investitorii ar trebui sa se orienteze tot mai des catre estul Europei (si sa vizeze in special Romania), pentru “a se adaposti” de volatilitatea de pe piata chineza si criza greceasca. Pina aici e bine insa in ce fel vom rezista celui de-al doilea soc, creeat de valul masiv de refugiati catre statele europene si cum vom putea sa gestionam fiecare separat (dar si toti impreuna) problemele si imensa drama umana a refugiatilor (care tinde sa se transforme intr-o reala tragedie judecind dupa cele mai recente imagini din insula greaca Kos), ramine inca de vazut. Cel putin la prima vedere, Italia, Grecia si prin extensie toata zona balcanica rasariteana a  Europei, va necesita un plan serios de interventie si ample masuri de ordin logistic (as spune fara precedent), masuri care ar include printre altele, alocarea de fonduri si ajutoare materiale intr-un cuantum acum imposibil de evaluat. Gestionarea problemelor dar si a necesitatilor unor mase imense de oameni (se pare de ordinul milioanelor) va insemna cu siguranta gasirea si alocarea de fonduri substantiale, un demers umanitar necesar, in urma caruia insa, nu se poate inca sti  clar daca Tigrul European (tocmai trezit) va mai avea putere apoi sa si alerge.

 

Pentru doritori mai multe detalii aici:

http://www.cnbc.com/emerging-europe-romania/

De la Riga la Burabai

„Nici un stat din cadrul Parteneriatului Estic nu este pregatit sa i se ofere perspectiva aderarii la UE”, a afirmat recent la summit-ul de la Riga presedintele Comisiei Europene, Jean Claude Juncker. „Nici ele nu sunt pregatite si nici noi nu suntem pregatiti pentru aceasta”, a continuat el. Ceea ce ma mira insa nu este aceasta tardiva concluzie a presedintelui Comisiei, (la care s-a raliat dealtfel si presedintele Consiliului European Donald Tusk, sugerind ca Republica Moldova, Ucraina si Georgia nu au perspective clare de integrare europeana, cu precizarea ca relatiile Uniunii Europene cu tarile din Parteneriatul Estic vor continua in mod etapizat), ci reactia poate prea severa si extrem de prompta a Washingtonului care, prin vocea presedintelui Obama (aflat, sa nu uitam la final de mandat), transmite sustinut oarecum indirect si de partenerii sai britanici, un mesaj total diferit de cel al corului continental (mai ales dupa ultima intrevedere la Casa Alba cu secretarul-general al NATO, Jens Stoltenberg). Aflati mai aproape de Riga decit Berlinul si Parisul, liderii de la Varsovia si Bucuresti par a vedea si ei altfel concluziile recentului summit, plecind chiar de la declaratia presedintelui Johannis… aparent mai transanta, care a mers mai departe de Declaratia oficiala de la finalul intilnirii  de la Riga spunind la revenirea sa in tara ca: „Uniunea Europeana trebuie sa mentina deschisa perspectiva integrarii pentru statele partenere”. O pozitie est-europeana care insa concorda mai degraba cu recentul Comunicat al Departamentului de Stat american, in care se spune ca Statele Unite: „sustin eforturile Uniunii Europene vizind intensificarea cooperarii si parteneriatului cu Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Republica Moldova si Ucraina” dar sunt deasemenea si „hotarate sa sustina si alte initiative care promoveaza democratia si buna guvernare, consolideaza securitatea energetica, lupta impotriva coruptiei si ajuta la dezvoltarea economica si sociala in statele din cadrul Parteneriatului Estic”. Este cred cel mai probabil acea „cale”, pe care se poate crea in continuare, citez aici: „o alianta sustinuta de SUA, care sa se intinda de la Marea Baltica pina la Marea Neagra si Turcia”, asa dupa cum notau recent analistii Stratfor. La capetele acestui arc de frontiera europeana se afla insa tarile scandinave si respectiv Republica Moldova, predispusa si ea din ce in ce mai mult modelului neutru al Finlandei, pe fondul crizei financiare de la Chisnau despre care un fost diplomat american, James George Jatras, directorul Initiativei Parteneriatul Estic din cadrul Institutului American in Ucraina, spunea recent ca „ameninta tot mai mult stabilitatea tarii”. Daca luam in considerare insa ca noul premier Chiril Gaburici se va intilni acum pentru prima data cu omologul sau rus Dimitri Medvedev, in cadrul Reuniunii CSI care va avea loc chiar miine pe 28 si 29 mai la Burabai, in Kazahstan si planifica inclusiv o discutie privind: relatia economica bilaterala, situatia cetatenilor moldoveni care merg la munca in Rusia si relansarea convorbirilor 5+2 in chestiunea transnistreana, (in conditiile in care potrivit radioului public din Armenia, oficialii armeni si belarusi ar fi refuzat la Riga sa semneze o declaratie comuna care sa condamne anexarea peninsulei Crimeea) dupa ce acum un an (la ONU), Armenia si Belarusul membre ale Parteneriatului Estic recuperasera deja o parte a memoriei comune din epoca sovietica, jocul ramine se pare deschis. Sa vedem acum si ce va spune  „Declaratia finala” de la Burabai.

Eurobarometru: Românii au cea mai mare încredere în Uniunea Europeană

74% dintre romani se declară optimiști în legătură cu viitorul Uniunii Europene (față de 56% media UE), cu 11% mai mulți în 2014 față de 2013, conform ultimului Eurobarometru publicat de Reprezentanța Comisiei Europene în România. 60% dintre romani au încredere în Uniunea Europeană, procent mult superior celui referitor la instituțiile naționale. 68% dintre români se simt cetățeni europeni (în creștere față de 56% în 2013) și jumătate din cei intervievați consideră că își cunosc drepturile de cetățeni europeni. Marea majoritate a românilor (74%) consideră că Uniunea Europeană se îndreaptă în direcția cea bună și 59% dintre ei au o imagine pozitivă asupra UE, ceea ce îi plasează pe locul al doilea după polonezi.
Angela Filote, șeful Reprezentanţei Comisiei Europene în România declara astăzi că este încurajată de optimismul românilor atunci când vine vorba de viitorul Uniunii Europene și de încrederea lor în Comisie și Parlamentul European, precizând că este îmbucurător faptul că tot mai mulți români se simt cetățeni europeni, își cunosc drepturile și se consideră bine informați în legătură cu politicile europene. In plus românii sunt preocupați, la nivel național, de șomaj și inflație, precum și de starea sistemului sanitar și de asistență socială, dar consideră că situația economiei europene este una bună (54%) și sprijină moneda unică (65%)
Referitor la prioritățile UE datele arată că românii susțin, într-o mai mare măsură decât ceilalți europeni, atât cele șapte inițiative ale strategiei „Europa 2020” (procente cuprinse între 66% și 89%), cât și prioritățile Comisiei Juncker în materie de migrație (74%), energie (75%), securitate și apărare (78%). Politica de extindere a Uniunii Europene se bucură, în rândul românilor, de un sprijin de două ori mai ridicat decât media europeană (72% față de 39%). Toate aceste date şi multe altele sunt cuprinse în raportul naţional al ediţiei de toamnă 2014 a Eurobarometrului de Opinie Publică, realizat la cererea Comisiei Europene. Sondajul a avut în vedere, pentru analiză, datele culese în perioada 8 – 17 noiembrie 2014 şi a fost realizat la doar o săptămână de la începerea mandatului noii Comisii Europene (include întrebări referitoare la prioritățile politice prezentate de președintele Jean-Claude Juncker în data de 15 iulie 2014). De asemenea, colectarea datelor a fost făcută la puțin timp de la prezentarea de către Comisia Europeană a previziunilor economice de toamnă, ce arătau o creștere economică ușoară pe ansamblul celor 28 de state membre și o rată a șomajului în scădere față de 2013, precum și în contextul unui an electoral într-o serie de state membre, inclusiv România.

Ce este Uniunea energetică europeană ?

Conform Comisiei Uniunea energetică inseamna furnizarea de energie sigură, durabilă, competitivă și la prețuri accesibile pentru toți cetățenii europeni. Energia este utilizată la încălzirea și la răcirea locuințelor, la transportul mărfurilor și ca motor al economiei. Însă din cauza infrastructurii învechite, a piețelor slab integrate și a politicilor necoordonate, consumatorii, gospodăriile și întreprinderile noastre nu beneficiază de o gamă mai variată de opțiuni sau de prețuri mai scăzute la energia electrică. Este momentul să se finalizeze piața unică a energiei în Europa.? Bruxelles-ul afirma ca acționând în temeiul acestei priorități prevăzute în orientările politice formulate de președintele Juncker, Comisia Europeană a stabilit deja strategia sa privind realizarea unei Uniuni energetice (robuste?), dublată de o politică în materie de schimbări climatice orientată spre viitor.
Concret, Uniunea energetică înseamnă:
Clauza de solidaritate: reducerea dependenței de furnizori unici și sprijinirea deplină pe vecinii lor, în special atunci când se confruntă cu întreruperi ale aprovizionării cu energie; creșterea transparenței în ceea ce privește acordurile încheiate de țările UE în vederea achiziționării de energie electrică sau de gaze naturale din țările terțe;
Fluxurile de energie echivalente unei a cincea libertăți: trecerea liberă a fluxului energetic peste frontiere – aplicând cu strictețe normele actuale în domenii precum disocierea activităților în sectorul energetic și independența autorităților de reglementare, dacă este necesar prin introducerea unor acțiuni în justiție. redefinirea pieței energiei electrice, astfel încât aceasta să devină mai interconectată, mai regenerabilă și mai reactivă; revizuirea dramatică a intervențiilor statului pe piața internă și eliminarea treptată a subvențiilor dăunătoare mediului.
Eficiența energetică pe primul loc: redefinirea fundamentală a eficienței energetice și considerarea acesteia ca sursă de energie în sine, astfel încât să poată concura în condiții de egalitate cu capacitatea de producție;
Tranziția către o societate cu emisii scăzute de carbon care este făcută să dureze: asigurarea faptului că energia produsă pe plan local – inclusiv din surse regenerabile – poate fi absorbită cu ușurință și cu eficacitate în rețea; promovarea supremației tehnologice a UE, prin dezvoltarea următoarei generații de tehnologii regenerabile și transformarea UE într-un lider în domeniul electromobilității, în timp ce întreprinderile europene cresc nivelul exporturilor și dau dovadă de competitivitate la nivel mondial. În plus, conform Comisiei cetățenii reprezintă nucleul unei Uniuni energetice. Prețurile pe care aceștia le plătesc ar trebui să fie accesibile și competitive. Energia ar trebui să fie sigură și durabilă, caracterizată de un nivel mai ridicat de concurență și libertate de alegere pentru fiecare consumator. Ca atare, aceste angajamente, precum și altele, fac parte dintr-un plan de acțiune menit să îndeplinească aceste obiective ambițioase ale politicii comune în materie de energie și climă.
Cifre principale
UE este cel mai mare importator de energie din lume. Ea importă 53 % din energia sa, la un cost anual de aproximativ 400 de miliarde de euro. 12 state membre ale UE nu îndeplinesc obiectivul minim de interconectare al UE, și anume ca cel puțin 10 % din capacitatea de producție de energie electrică instalată să poată „depăși frontierele”. UE a identificat 137 proiecte privind energia electrică, dintre care 35 sunt legate de interconectarea electrică: împreună, aceste proiecte ar putea reduce numărul statelor membre în cauză de la 12 la 2. O rețea energetică europeană interconectată în mod adecvat ar putea aduce consumatorilor economii de până la 40 de miliarde de euro pe an.
6 state membre ale UE sunt dependente de un furnizor extern unic pentru toate importurile lor de gaze.
75 % din locuințe sunt ineficiente din punct de vedere energetic; 94 % din transporturi se bazează pe produse petroliere, dintre care 90 % sunt importate.
Până în 2020, peste 1 miliard de euro trebuie investit numai în sectorul energetic al UE.În Europa, prețurile en-gross pentru energia electrică sunt cu 30 %, iar cele pentru gaze, cu peste 100 % mai mari decât în SUA. Întreprinderile europene din sectorul energiei regenerabile au împreună o cifră de afaceri anuală de 129 miliarde de euro și peste un milion de angajați. Provocarea o reprezintă menținerea rolului de lider al Europei în investițiile globale în domeniul energiei din surse regenerabile.Chiar daca emisiile de gaze cu efect de seră din UE au scăzut cu 18 % în perioada 1990-2011, până în 2030, UE intenționează să reducă emisiile de gaze cu efect de seră cu cel puțin 40 %, să impulsioneze generarea de energie din surse regenerabile cu cel puțin 27 %, precum și să îmbunătățească eficiența energetică cu cel puțin 27 %.
Măsurile deja adoptate vizeaza pentru moment o strategie-cadru pentru o Uniune energetică robustă, dublată de o politică în materie de schimbări climatice orientată spre viitor. Aceasta stabilește, în cinci dimensiuni de politică interconectate, obiectivele unei Uniuni energetice, precum și etapele detaliate pe care Comisia Juncker le va întreprinde pentru a atinge acest obiectiv, inclusiv adoptarea unei noi legislații menite să redefinească și să reformeze piața energiei electrice, asigurarea unei mai mari transparențe în ceea ce privește contractele pentru gaze, dezvoltarea substanțială a cooperării regionale ca un pas important în vederea creării unei piețe integrate, cu un cadru mai strict reglementat, adoptarea de noi acte legislative pentru a asigura furnizarea de energie electrică și gaze naturale, majorarea finanțării din partea UE pentru eficiența energetică sau stabilirea unui nou pachet privind energia din surse regenerabile, orientarea strategiei europene de cercetare și inovare în domeniul energiei, raportarea anuală privind „starea Uniunii energetice”, pentru a da doar câteva exemple.

Comisia Europeană a publicat analiza anuală privind ocuparea forței de muncă și situația socială în cadrul Uniunii Europene. Soluția pentru criză? Investițiile

Documentul subliniază în concluziile sale că investițiile în educație sunt esențiale pentru combaterea efectelor crizei economice. În România, Produsul Intern Brut pe cap de locuitor a crescut cu mai mult de 10% din 2007 până în prezent, vorbim aici se pare de o excepție pozitivă la nivel european, conform celui mai recent raport publicat de Comisia Europeană. Totodată, spre deosebire de alte state membre, România a avut o politică de ridicare sau protecție a plafonului minim de salarizare, ceea ce a condus la reducerea discrepanțelor salariale, se mai spune în document.
Însa în ceea ce privește combaterea efectelor recesiunii prin formare profesională și învățământ, România înregistrează o rată peste media UE a tinerilor care nu sunt implicați în niciun fel de activitate (16% dintre tinerii cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani, față de 13% media UE28 în 2013). În perioada 2007 – 2012, România este statul membru cu cea mai mare reducere a investițiilor în educație (40%), urmată de Ungaria (30%), Marea Britanie, Letonia, Grecia, Italia și Portugalia (cu aproximativ 20%). Marianne Thyssen, comisarul pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale, competențe și mobilitatea forței de muncă, spune că: „crearea de locuri de muncă reprezintă misiunea noastră cea mai urgentă”, iar consecințele crizei îngreunează și mai mult situația. În cadrul acestei analize s-a constatat că este necesar să se pună în aplicare reformele structurale, precum și măsurile – atenție – „de sprijinire a consumului și a cererii”. „Avem nevoie de investiții suplimentare în oameni, pentru a îmbunătăți educația, cursurile de formare și măsurile de activare destinate cetățenilor europeni, astfel încât aceștia să fie mai pregătiți pentru piața muncii”.
Aparent ofensiva privind investițiile a Comisiei Juncker va permite obținerea unor progrese reale și substanțiale în aceste domenii cruciale. În acest sens, studiul Comisiei Europene prezintă comparativ cei mai recenți indicatori din sfera socială, concentrându-se pe crearea locurilor de muncă, creșterea productivității și combaterea șomajului dar și a sărăciei. De asemenea, raportul dedică un capitol consecințelor crizei economice asupra nivelului de convergență dintre statele membre ale Uniunii, în ceea ce privește gradul de ocupare, productivitatea muncii și nivelul produsului intern brut. Potrivit studiului, statele membre care oferă locuri de muncă de calitate, investesc în capitalul uman și iau măsuri eficiente de protecție socială sunt mai rezistente în fața crizei economice.

315 miliarde de euro pentru relansarea economiei europene

Comisia Europeană a anunțat un plan de investiții în valoare de 315 miliarde de euro menit să relanseze creșterea economică în Europa și să readucă mai mulți oameni în câmpul muncii.
Planul se bazează pe trei axe principale:
– instituirea unui nou Fond european pentru investiții strategice (EFSI), garantat cu bani publici, care să mobilizeze cel puțin 315 miliarde de euro sub formă de investiții suplimentare în următorii trei ani (2015-2017);
-crearea unei rezerve de proiecte credibilă, însoțită de un program de asistență, pentru canalizarea investițiilor acolo unde este cea mai mare nevoie de ele;
-o foaie de parcurs ambițioasă, ale cărei obiective sunt de a face din Europa un spațiu mai atractiv pentru investiții și de a elimina blocajele în materie de reglementare.
Potrivit estimărilor Comisiei Europene, în ansamblu, măsurile propuse ar putea adăuga 330-410 miliarde de euro la PIB-ul UE în cursul următorilor trei ani și ar putea crea până la 1,3 milioane de noi locuri de muncă.
Mai concret, noul plan de investiții se va baza pe trei axe:
1. Mobilizarea unor fonduri suplimentare pentru investiții.Planul de investiții va debloca investiții publice și private în economia reală cu o valoare de cel puțin 315 miliarde de euro pe parcursul următorilor trei ani (2015-2017). Într-o perioadă în care resursele publice sunt limitate, deși în instituțiile financiare și în conturile bancare ale persoanelor fizice și ale întreprinderilor există lichidități, care sunt gata pentru a fi utilizate, provocarea constă în a întrerupe cercul vicios creat de nivelul scăzut de încredere și de investițiile insuficiente. Planul de investiții prevede o mobilizare inteligentă a surselor de finanțare publice și private, prin care fiecare euro din banii publici să fie utilizat pentru a genera investiții private suplimentare, fără a crea noi datorii. Un nou Fond european pentru investiții strategice (EFSI) va fi instituit în parteneriat cu Banca Europeană de Investiții (BEI). Acesta se va baza pe o garanție de 16 miliarde de euro din bugetul UE, la care se adaugă 5 miliarde de euro angajate de BEI. Pornind de la estimări prudente, pe baza experienței trecute, efectul multiplicator al fondului va fi de 1:15. Cu alte cuvinte, fiecare euro public care este mobilizat prin intermediul fondului va genera investiții totale de 15 euro, investiții care altfel nu s-ar fi realizat. Fondul ar trebui să se axeze pe investiții în infrastructură, în special în rețelele în bandă largă și de energie, precum și în infrastructura de transport din centrele industriale, în educație, cercetare și inovare, precum și în energia din surse regenerabile, în IMM-uri și în întreprinderile cu capitalizare medie.
Instituirea fondului în cadrul structurii existente a Grupului BEI va permite înființarea rapidă a acestuia în primăvara anului 2015. EFSI are potențialul de a mobiliza fonduri suplimentare de peste 315 miliarde EUR în perioada 2015-2017. Obiectivul este ca fondul să fie operațional până la mijlocul anului 2015. În plus, aceste investiții vor fi completate prin maximizarea efectului de pârghie al fondurilor structurale și de investiții europene 2014-2020, care utilizează împrumuturile, capitalurile proprii și garanțiile în detrimentul granturilor tradiționale. Acest lucru va duce la creșterea efectului de pârghie până la 1:3-1:4. Prin dublarea sumei alocate instrumentelor financiare inovatoare și prin utilizarea efectului de pârghie astfel creat, între 2015 și 2017 ar putea fi mobilizate 20 și 35 de miliarde de euro sub formă de investițiisuplimentare în economia reală.
2. O rezervă de proiecte credibilă, însoțită de asistență tehnică, pentru direcționarea fondurilor acolo unde este nevoie de ele. Grație planului de investiții, fondurile vor putea ajunge la economia reală datorită creării unei rezerve transparente prin care se vor identifica proiectele viabile la nivelul UE și care va furniza asistența tehnică necesară pentru a sprijini selecționarea și structurarea proiectelor, precum și utilizarea unor instrumente financiare mai inovatoare. Noul fond va sprijini investițiile strategice în infrastructură, în special în rețelele în bandă largă și de energie, în transporturile din centrele industriale, precum și în educație, cercetare și dezvoltare, în energia din surse regenerabile și în eficiența energetică.Fondul va acorda, de asemenea, finanțare de risc pentru IMM-urile și întreprinderile cu capitalizare medie din întreaga Europă. Fondul le va ajuta să depășească situațiile de deficit de capital, furnizând sume mai mari sub formă de participații directe de capital și garanții suplimentare pentru împrumuturile acordate IMM-urilor.
Statele membre transmit deja grupului operativ comun al Comisiei și al BEI instituit în septembrie 2014 liste de proiecte selecționate pe baza a trei criterii principale:
-proiecte care prezintă o valoare adăugată a UE și care sprijină obiectivele UE;
-viabilitatea și valoarea economică – se acordă prioritate proiectelor cu un grad ridicat de rentabilitate socioeconomică;
-proiectele care pot fi lansate cel târziu în următorii trei ani, adică în cazul cărora se poate așteaptă în mod rezonabil să se efectueze cheltuieli de capital în perioada 2015-17.
În plus, proiectele incluse pe liste ar trebui să aibă potențialul de a mobiliza alte surse de finanțare. De asemenea, acestea ar trebui să aibă o dimensiune și o scalabilitate rezonabile (făcând diferențieri în funcție de sector/subsector). Comisia și BEI vor lansa, de asemenea, un program major de asistență tehnică pentru a identifica proiectele și a le face mai atractive pentru investitorii privați.
3. O foaie de parcurs pentru combaterea obstacolelor în calea investițiilor
Planul de investiții va cuprinde o foaie de parcurs al cărei obiectiv este eliminarea reglementărilor specifice fiecărui sector care obstrucționează investițiile.Pentru a îmbunătăți mediul de afaceri și condițiile de finanțare, planul se va axa pe măsuri vizând sectorul financiar, de exemplu, crearea unei uniuni a piețelor de capital, menită să asigure o rezervă mai mare de capital pentru IMM-uri și pentru proiectele pe termen lung. Se va acorda prioritate eliminării obstacolelor semnificative de reglementare și de altă natură care există în continuare în toate sectoarele de infrastructură importante, inclusiv energia, telecomunicațiile, piața digitală și transporturile, precum și a obstacolelor de pe piețele de servicii și produse. În decembrie, Comisia va propune în programul său de lucru pentru 2015 o listă prioritară de inițiative legate în mod explicit de planul de investiții.
Etapele următoare – pe termen scurt
Parlamentul European și Consiliul European din decembrie sunt invitate să aprobe Planul de investiții pentru Europa, care include un angajament de a accelera adoptarea măsurilor legislative relevante. Statele membre vor finaliza în curând programarea fondurilor structurale și de investiții europene pentru a maximiza efectul de pârghie al acestor fonduri, iar Fondul European de Investiții va fi majorat datorită unei prime contribuții suplimentare din partea BEI. În paralel, Comisia și BEI vor lansa demersurile oficiale pentru instituirea noului Fond european pentru investiții strategice.Se preconizează că grupul operativ comun al Comisiei și al BEI va furniza o primă listă a posibilelor proiecte de investiții în cursul lunii decembrie pentru a începe constituirea unei rezerve europene transparente de proiecte. Cu ajutorul BEI și al principalilor actori de la nivel național și regional se va consolida asistența tehnică, cu scopul de a crea o platformă de consiliere în materie de investiții. Aceasta va servi drept ghișeu unic pentru serviciile destinate promotorilor de proiecte, investitorilor și autorităților publice de management.Toate măsurile relevante ar trebui adoptate astfel încât noul Fond european pentru investiții strategice să poată fi instituit până la jumătatea anului 2015. Până la jumătatea anului 2016, Comisia Europeană și șefii de stat și de guvern vor face un bilanț al progreselor înregistrate și, dacă va fi necesar, vor lua în calcul opțiuni suplimentare.