Archive for the ‘Internationala’ Category

Aveam aceasta senzatie de ceva timp, dar acum, la acest Campionat European, banuiala mea a devenit certitudine. Nu ma asteptam sa mai vad efuziuni de bucurie pe strazi, precum cele de la un campionat mondial acum aproape uitat, cind baietii lui Hagi (cu capetele galbene – inclusiv), se bateau de la egal la egal cu alde Argentina, Brazilia.. Dar nici ce am vazut in Franta, la Marsilia sau Lille, nu ma va face mai optimist. Cum nu sunt un mare amator de fotbal nu voi insista pe calitatea meciurilor din teren, cit mai degraba pe cele din afara lui. Exact acelea din cauza carora multi dintre cei ce iubesc si asteapta competitiile sportive vor inchide televizoarele si nici nu se vor mai duce pe stadion (plus ce este cred mai grav, nu-si vor mai duce copiii pe stadion sa inteleaga ce este si mai ales cum arata o competitie sportiva adevarata).
Mi-e greu sa inteleg de ce fotbalul naste pasiuni atit de violente si cum se face ca galeriile din mai toata Europa se duc la stadion mai mult pentru o bataie salbatica decit pentru cei pe care ii numesc idolii lor. Dupa cum mi-e greu sa mai inteleg si cum se face ca francezii, cu avertizari teroriste de tot felul, pregatiti (macar psihologic) pentru orice eventualitate, au scos in strada citiva scutieri amariti, care mai mult se fereau de sticle si acordau primul ajutor (firesc) in conditiile in care ar fi trebuit mai intai probabil sa intervina direct pentru ca nemtii, englezii, rusii sau ucrainienii sa nu ajunga in coma prin spitale. Acum imi si explic de ce politia franceza (sau italiana), spre deosebire de cea germana spre exemplu, prefera sa trimbiteze cum le sunt invadate parcurile de est-europenii mai balaoachesi, decit sa intervina pentru a aplica pina la urma, propriile legi. Altceva insa mi se pare mai important. Daca ceea ce se vede pe stadioane si in afara lor: capete sparte (cu scaune si sticle), oameni batuti cu o cruzime greu de imaginat – ajunsi in coma, alcool si ura viscerala, cladiri si orase monument devastate, lacrimi si mult, mult singe etc. etc. sunt manifestarile directe ale multor europeni, intr-un moment presupus a fi de maxima euforie (si bucurie sportiva), atunci nu vreau sa-mi mai imaginez cum va arata coeziunea si unitatea europenilor, intr-un moment de adevarata criza. Si cred, cit de curind britanicii vor face primii testul…

La distanta in timp de doar citeva zile dupa atentatele de la Bruxelles, incerc si eu, poate ca si multi altii, sa-mi reconfigurez mental situatia. Zeci de morti, sute de raniti, mii de persoane indoliate poate zeci sau sute de mii de persoane afectate direct ori indirect in acest moment. Sau in viitor. Cel putin pentru mine mai ramine acum doar o singura intrebare valabila: exista cineva la virf, suficient de receptiv la tragediile umane, prezente si probabil viitoare, pentru a intelege pe deplin situatia si pentru a declansa masuri adaptate la o stare de fapt in permanenta evolutie? Nu as vrea sa acuz pe nimeni din autoritatile de la nivel european de lipsa de luciditate. Nici nu cred ca poate fi vorba de asa ceva… dar citind marturiile victimelor, ale celor care au trecut prin Bruxelles dar si prin alte capitale afectate de terorism, (inclusiv referirile extrem de concrete ale ambasadorului Emil Hurezeanu despre experienta domniei sale pe aeroportul Zaventem), nu pot sa nu ma intreb care poate fi explicatia pentru lipsa de comunicare la nivelul diverselor institutii (inclusiv cele de forta) din Belgia dar si din Europa, acuzele reciproce franco-belgiene, lejeritatea cu care oameni inarmati cu valize de explozibili trec prin diversele filtre, atentie, deja instalate si functionale la Bruxelles de luni de zile, facilitatea cu care apar in presa locala (si nu numai) diverse detalii ale unor anchete in curs, aparenta detasare a autoritatilor locale (care poate ar trebui sa raspunda pentru dezorganizarea ce a dus la moartea atitor persoane nevinovate chiar in Capitala Uniunii Europene) si in sfirsit, dar nu in ultimul rind, sa nu mai vorbim de ceea ce spun unii ca este la mintea cocosului, faptul ca anuntul public si difuzarea imaginilor cu capturarea lui Abdeslam nu doar ca poate pune impedimente majore anchetei asupra atentatelor de la Paris dar chiar si un amator poate ajunge la concluzia ca, intr-o astfel de situatie, se poate ajunge rapid la reactii violente din partea extremistilor (cu sau fara cetatenie europena).
Raspunsul se poate lega in opinia mea de conditiile care au precedat masiva criza a refugiatilor spre Europa. Sigur, totul pare sa fi pornit de la un razboi ajuns acum sa se permanentizeze, intr-o parte a lumii care nu mai cunoaste liniste de aproape 100 de ani. Nimeni nu mai poate nega suferintele reale ale oamenilor obisnuiti care isi vad casele, orasele (printre care unele sunt monumente istorice cu valoare inestimabila) si chiar tarile ajunse in ruina. Dar Europa in sine pare si ea ca traieste, iata de aproape un deceniu, din criza in criza, economica, financiara si acum inclusiv umanitara, dupa ce la inceputul anilor ’90 a trecut prin criza social-politica si identitara – exact aceea care a si dus la razboiul din fosta Yugoslavie. Iar daca acum suntem cu totii ingrijorati de riscurile aparitiei unor noi crize (de orice natura ar putea fi ele) probabil ca am si uitat de unele aparent „mai putin importante” cum ar fi cea a datoriilor Greciei, (datorii care oricum au ramas)… o „mica” criza care ameninta, nu-i asa, sa ne dea acum mai putin chiar de un an, viata, cu totul, peste cap.
Isi mai aduce aminte acum cineva de ea?

Compania CFR SA a contractat deja lucrari de aproape 2 miliarde de euro pentru reabilitarea coridorului feroviar Curtici-Bucuresti-Constanta, majoritatea proiectelor realizindu-se cu finantare europeana. La nivelul intregii infrastructuri nationale a cailor ferate exista insa probleme majore cu intretinerea si finantarea, acestea reprezentind doar doua dintre cauzele care provoaca disfunctionalitati, atit pentru calatori dar si pentru mecanicii si angajatii cailor ferate. Despre nemultumirile calatorilor, viteza de deplasare a trenurilor si drumurile prea lungi dar si despre concurenta si conditiile oferite in trenuri, se tot vorbeste, de ani de zile. Chiar daca in 1990 Romania beneficia de pe urma unui sistem extins si destul de bine pus la punct al cailor ferate, abea acum, la distanta in timp de peste 15 ani de la momentul ultimelor investitii, Compania CFR SA a contractat noi lucrari de miliarde de euro pentru reabilitarea doar unui coridor feroviar. Conform liderilor de sindicat, exact lipsa investitiilor a adus situatia infrastructurii intr-o stare foarte grava, existind chiar riscul ca 400 de poduri feroviare sa se degradeze atit de mult incit sa ajunga sa se prabuseasca. De aici rezulta si ca pentru a evita o catastrofa, este acum redusa viteza de deplasare a trenurilor, insa micsorarea vitezei de deplasare aduce in consecinta si multe pierderi CFR-ului care (pe de alta parte) este puternic concurat de traficul rutier. Unii mecanici afirma chiar ca pe anumite segmente, viteza trenurilor este comparabila cu cea a unei biciclete, iar in conditiile in care Uniunea Europeana a avertizat deja ca traficul pe caile ferate si cel rutier trebuie reechilibrate in Romania, taxele pe caile ferate sunt in continuare de 20 de ori mai mari decit cele rutiere, iar acest lucru s-a reflectat deja masiv mai ales in investitiile din infrastructura cailor ferate romane.
Conducerea CFR SA spune ca pentru intretinerea liniilor si a instalatiilor plus reparatiile capitale la linii, poduri si instalatii… ar fi nevoie acum suplimentar de peste 1,3 miliarde de lei. Banii reprezinta doar necesitatile companiei pentru executarea lucrarilor de intretinere si reparatii capitale la infrastructura feroviara publica, iar aceste resurse financiare trebuie alocate de la bugetul de stat, CFR SA fiind compania care gestioneaza si administreaza infrastructura feroviara publica, al carei proprietar este statul roman. CFR estimeaza totodata ca infrastructura feroviara ar mai avea nevoie in acest an de investitii suplimentare de peste 17 miliarde lei – de aproape patru ori peste finantarea care a putut fi alocata.
Din suma totala necesara, cea mai mare parte, peste 10 miliarde de lei, este directionata in modernizari prin investitii pentru cresterea vitezei de circulatie a trenurilor (grav afectate de restrictii), conform unui recent document prezentat chiar de CFR SA. De asemenea, alte 5,7 miliarde lei ar fi necesare pentru reparatii capitale la infrastructura feroviara publica (pentru recuperarea restantelor la 1.000 de km de linii directe si curente, pentru refacerea liniilor si a instalatiilor afectate de calamitati), precum si pentru reabilitarea podurilor si a tunelurilor. Alocatia bugetara pentru infrastructura feroviara, aprobata la sfirsitul anului trecut pentru 2015, era de 4,6 miliarde de lei, iar investitiile CFR de anul trecut (aproximativ 2,3 miliarde lei) sunt la jumatate practic din suma alocata de la buget in acest an, perspectivele fiind ca in 2016, CFR sa nu poata primi mai mult de 5,5 miliarde lei pentru proiectele si investitiile curente. Ceea ce va face probabil ca lucrurile sa nu se schimbe prea mult nici in continuare.

Fostul sef al Volkswagen, Martin Winterkorn spunea, in 2007 cred, chiar in Statele Unite, ca obiectivul mandatului sau era ocuparea primei pozitii in ierarhia mondiala a constructorilor auto. In iulie anul acesta Volkswagen chiar il depasise pe rivalul sau Toyota, dar nemtii nu si-au savurat victoria decit… vreo doua luni. Acum specialistii spun ca actuala criza pune sub semnul intrebarii chiar si existenta grupului in sine, pentru ca amenzile in scandalul emisiilor ar fi doar inceputul declinului si asta intrucit Volkswagen poate incasa penalitati usturatoare pe pietele auto (chiar si de sapte ori mai mari) decit amenzile, iar conform legislatiei americane, compania germana poate ajunge sa plateasca inclusiv despagubiri de peste 18 miliarde de dolari, o suma care depaseste profitul operational din 2014. Oricum locul 1 l-au scapat si mai ales reputatia germana pare sa fie grav afectata, daca nu chiar pierduta si poate ce este mai important acum… scandalul ajunge sa-i afecteze si pe alti prodcatori germani importanti. S-a vobit de BMW si Daimler iar in conditiile in care guvernul de la Berlin sustine (un lucru evident dealtfel) ca industria lor auto este si va ramane un pilon important al economiei, in cazul adincirii crizei la Volkswagen, analistii adauga ca aceasta ar putea fi una mult mai periculoasă decit cea provocata de Grecia.. („Dintr-o data, Volkswagen a devenit un risc mai mare pentru economia germana decit criza datoriilor din Grecia”, a declarat Carsten Brzeski, economist şef la ING). In plus, aceiasi analisti mai spun ca tocmai aceasta dependenta de sectorul auto ar putea deveni un potential pericol pentru economia germana, as adauga eu cu implicatii europene, iar daca vinzarile auto vor scadea, acest lucru va afecta si furnizorii si odata cu ei intreaga economie trans-euroeana. In plus, daca vinzarile Volkswagen vor scadea doar in SUA in lunile urmatoare, acest fapt va avea un impact imediat nu doar asupra companiei ci si asupra intregii economii germane. Dealtfel, industria auto ofera acum in Germania locuri de munca pentru 750 mii de persoane, mai exact unul din sapte nemti este implicat direct sau indirect in productia auto, iar ceea ce parea, la inceput doar un litigiu comercial, poate si concurential, se profileaza incet dar sigur intr-un potential nou factor declansator pentru… o noua criza, dupa ce, citez aici: „economia germana a fost lovita in centrul sau, in marca sa inregistrata – Made in Germany”. O economie pe care multi o privesc , poate, cu invidie si in care Volkswagen a fost mult timp simbolul excelentei tehnice si eficientei comerciale, motiv pentru care automobilele si componentele auto au fost cea mai importanta parte a exporturilor germane, cu vinzări in toata lumea de peste 200 de miliarde de euro (doar in 2014I, ceea ce reprezinta a cincea parte din totalul exporturilor Germaniei.
Ce urmeaza in aceste conditii? Asa cum am mai spus, poate fi un moment de cotitura pentru intrega industrie auto, poate fi si momentul trecerii (mai mult sau mai putin fortate) la o tehnologie noua si mai ecologica – nu stiu daca momentan se poate fara motoarele diesel – dar vom vedea. Asa cum arata acum lucrurile, cred ca ramine deocamdata si o intrebare cu raspuns deschis, probabil pina la momentul in care va fi clar si cine cistiga daca economia germana si pe cale de consecinta cea europeana, se vor duce la vale in contextul deloc lipsit de importanta al negocierilor transatlantice. Comisia Europeana spune de exemplu ca va negocia un acord de liber schimb rezonabil si echilibrat cu SUA, iar din „Orientarile politice ale presedintelui Juncker” remarc faptul ca: „Este anacronic ca, in secolul XXI, europenii si americanii aplica in continuare taxe vamale pe importurile din SUA si UE. Acestea ar trebui eliminate, rapid si in totalitate. Comisia Europeana sustine liberul schimb, dar nu doreste sa sacrifice normele europene in sectoare precum siguranta alimentara, sanatatea, protectia sociala si protectia datelor sau diversitatea culturala. De asemenea, UE nu va admite ca jurisdictia instantelor europene sa fie limitata de regimuri speciale care restring accesul la instantele nationale sau care permit unor instante secrete sa aiba ultimul cuvint in litigiile dintre investitori si autoritatile de stat”… Pina atunci insa, sunt convins ca asa cum spun unii – scandalul va lua o amploare si mai mare. Asta dupa ce se va descoperi ca nemtii foloseau inca un soft pirat care facea masina lor sa para nu doar mai mare, dar chiar si cu mai multe scaune… decit are….

Considerata (as adauga eu nu cu mult timp in urma) “tigrul Europei de Est”, cu referire evidenta la potentialul ei de crestere economica, Romania experimenteaza acum o veritabila renastere economica, in timp ce piete mai dezvoltate din Europa inca se chinuie in recesiune.  Afirmatia nu imi apartine, ea fiind facuta de cnbc.com.  o platforma media internationala a televiziunii NBC. Potrivit site-ului, economia Romaniei a cunoscut in primul trimestru  cea mai importanta crestere din ultimii doi ani,  lucru constatat nu doar de CNBC dar si de rapoartele (de regula bine argumentate) ale Financial Times respectiv The Economist, documente care consemnau si ele aceasta evolutie peste asteptari. Pe fondul crizei elene, o situatie ce afecteaza increderea in zona euro dar si a evolutiilor volatile de pe pietele din China, Romania, dar si alte state din regiunea emergenta europeana au devenit, spun specialistii, un adevarat “refugiu”… intreaga zona avind insa de cistigat mai ales de pe urma apropierii comerciale de Germania, cea mai mare economie din Europa, (afirmatia ii apartine lui Bob Parker, consilier financiar al Credit Suisse). Criza datoriilor care surprinzator cel putin pentru mine, a afectat vizibil mai putin Grecia (asa dupa cum am putut inclusiv eu remarca direct la fata locului in aceasta vara) decit afluxul masiv de migranti ilegali in insule, o tragedie umana care tinde sa se transforme si intr-o reala problema economica si mai ales sociala, (criza elena cum spuneam) a pus insa suficienta presiune pe Romania (si pe Bulgaria) tari care au fost si sunt vulnerabile prin prisma legaturilor  puternice ale sectoarelor lor bancare cu Grecia, dar si tari care au reusit (se pare acum) sa recupereze, spun analistii, mai ales prin volumul exporturilor spre Europa. Aparent e greu de spus daca (si mai ales ce anume) am cistigat pe fondul convulsiilor politice interne, dar spun unii analisti „Europa Centrala si Romania arata foarte bine”… precizarea ii apartine lui Charles Robertson, economistul-sef al bancii de investitii pe pietele emergente Renaissance Capital, citat tot de CNBC.  Aceiasi care afirma si ca  investitorii ar trebui sa se orienteze tot mai des catre estul Europei (si sa vizeze in special Romania), pentru “a se adaposti” de volatilitatea de pe piata chineza si criza greceasca. Pina aici e bine insa in ce fel vom rezista celui de-al doilea soc, creeat de valul masiv de refugiati catre statele europene si cum vom putea sa gestionam fiecare separat (dar si toti impreuna) problemele si imensa drama umana a refugiatilor (care tinde sa se transforme intr-o reala tragedie judecind dupa cele mai recente imagini din insula greaca Kos), ramine inca de vazut. Cel putin la prima vedere, Italia, Grecia si prin extensie toata zona balcanica rasariteana a  Europei, va necesita un plan serios de interventie si ample masuri de ordin logistic (as spune fara precedent), masuri care ar include printre altele, alocarea de fonduri si ajutoare materiale intr-un cuantum acum imposibil de evaluat. Gestionarea problemelor dar si a necesitatilor unor mase imense de oameni (se pare de ordinul milioanelor) va insemna cu siguranta gasirea si alocarea de fonduri substantiale, un demers umanitar necesar, in urma caruia insa, nu se poate inca sti  clar daca Tigrul European (tocmai trezit) va mai avea putere apoi sa si alerge.

 

Pentru doritori mai multe detalii aici:

http://www.cnbc.com/emerging-europe-romania/

„Nici un stat din cadrul Parteneriatului Estic nu este pregatit sa i se ofere perspectiva aderarii la UE”, a afirmat recent la summit-ul de la Riga presedintele Comisiei Europene, Jean Claude Juncker. „Nici ele nu sunt pregatite si nici noi nu suntem pregatiti pentru aceasta”, a continuat el. Ceea ce ma mira insa nu este aceasta tardiva concluzie a presedintelui Comisiei, (la care s-a raliat dealtfel si presedintele Consiliului European Donald Tusk, sugerind ca Republica Moldova, Ucraina si Georgia nu au perspective clare de integrare europeana, cu precizarea ca relatiile Uniunii Europene cu tarile din Parteneriatul Estic vor continua in mod etapizat), ci reactia poate prea severa si extrem de prompta a Washingtonului care, prin vocea presedintelui Obama (aflat, sa nu uitam la final de mandat), transmite sustinut oarecum indirect si de partenerii sai britanici, un mesaj total diferit de cel al corului continental (mai ales dupa ultima intrevedere la Casa Alba cu secretarul-general al NATO, Jens Stoltenberg). Aflati mai aproape de Riga decit Berlinul si Parisul, liderii de la Varsovia si Bucuresti par a vedea si ei altfel concluziile recentului summit, plecind chiar de la declaratia presedintelui Johannis… aparent mai transanta, care a mers mai departe de Declaratia oficiala de la finalul intilnirii  de la Riga spunind la revenirea sa in tara ca: „Uniunea Europeana trebuie sa mentina deschisa perspectiva integrarii pentru statele partenere”. O pozitie est-europeana care insa concorda mai degraba cu recentul Comunicat al Departamentului de Stat american, in care se spune ca Statele Unite: „sustin eforturile Uniunii Europene vizind intensificarea cooperarii si parteneriatului cu Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Republica Moldova si Ucraina” dar sunt deasemenea si „hotarate sa sustina si alte initiative care promoveaza democratia si buna guvernare, consolideaza securitatea energetica, lupta impotriva coruptiei si ajuta la dezvoltarea economica si sociala in statele din cadrul Parteneriatului Estic”. Este cred cel mai probabil acea „cale”, pe care se poate crea in continuare, citez aici: „o alianta sustinuta de SUA, care sa se intinda de la Marea Baltica pina la Marea Neagra si Turcia”, asa dupa cum notau recent analistii Stratfor. La capetele acestui arc de frontiera europeana se afla insa tarile scandinave si respectiv Republica Moldova, predispusa si ea din ce in ce mai mult modelului neutru al Finlandei, pe fondul crizei financiare de la Chisnau despre care un fost diplomat american, James George Jatras, directorul Initiativei Parteneriatul Estic din cadrul Institutului American in Ucraina, spunea recent ca „ameninta tot mai mult stabilitatea tarii”. Daca luam in considerare insa ca noul premier Chiril Gaburici se va intilni acum pentru prima data cu omologul sau rus Dimitri Medvedev, in cadrul Reuniunii CSI care va avea loc chiar miine pe 28 si 29 mai la Burabai, in Kazahstan si planifica inclusiv o discutie privind: relatia economica bilaterala, situatia cetatenilor moldoveni care merg la munca in Rusia si relansarea convorbirilor 5+2 in chestiunea transnistreana, (in conditiile in care potrivit radioului public din Armenia, oficialii armeni si belarusi ar fi refuzat la Riga sa semneze o declaratie comuna care sa condamne anexarea peninsulei Crimeea) dupa ce acum un an (la ONU), Armenia si Belarusul membre ale Parteneriatului Estic recuperasera deja o parte a memoriei comune din epoca sovietica, jocul ramine se pare deschis. Sa vedem acum si ce va spune  „Declaratia finala” de la Burabai.

74% dintre romani se declară optimiști în legătură cu viitorul Uniunii Europene (față de 56% media UE), cu 11% mai mulți în 2014 față de 2013, conform ultimului Eurobarometru publicat de Reprezentanța Comisiei Europene în România. 60% dintre romani au încredere în Uniunea Europeană, procent mult superior celui referitor la instituțiile naționale. 68% dintre români se simt cetățeni europeni (în creștere față de 56% în 2013) și jumătate din cei intervievați consideră că își cunosc drepturile de cetățeni europeni. Marea majoritate a românilor (74%) consideră că Uniunea Europeană se îndreaptă în direcția cea bună și 59% dintre ei au o imagine pozitivă asupra UE, ceea ce îi plasează pe locul al doilea după polonezi.
Angela Filote, șeful Reprezentanţei Comisiei Europene în România declara astăzi că este încurajată de optimismul românilor atunci când vine vorba de viitorul Uniunii Europene și de încrederea lor în Comisie și Parlamentul European, precizând că este îmbucurător faptul că tot mai mulți români se simt cetățeni europeni, își cunosc drepturile și se consideră bine informați în legătură cu politicile europene. In plus românii sunt preocupați, la nivel național, de șomaj și inflație, precum și de starea sistemului sanitar și de asistență socială, dar consideră că situația economiei europene este una bună (54%) și sprijină moneda unică (65%)
Referitor la prioritățile UE datele arată că românii susțin, într-o mai mare măsură decât ceilalți europeni, atât cele șapte inițiative ale strategiei „Europa 2020” (procente cuprinse între 66% și 89%), cât și prioritățile Comisiei Juncker în materie de migrație (74%), energie (75%), securitate și apărare (78%). Politica de extindere a Uniunii Europene se bucură, în rândul românilor, de un sprijin de două ori mai ridicat decât media europeană (72% față de 39%). Toate aceste date şi multe altele sunt cuprinse în raportul naţional al ediţiei de toamnă 2014 a Eurobarometrului de Opinie Publică, realizat la cererea Comisiei Europene. Sondajul a avut în vedere, pentru analiză, datele culese în perioada 8 – 17 noiembrie 2014 şi a fost realizat la doar o săptămână de la începerea mandatului noii Comisii Europene (include întrebări referitoare la prioritățile politice prezentate de președintele Jean-Claude Juncker în data de 15 iulie 2014). De asemenea, colectarea datelor a fost făcută la puțin timp de la prezentarea de către Comisia Europeană a previziunilor economice de toamnă, ce arătau o creștere economică ușoară pe ansamblul celor 28 de state membre și o rată a șomajului în scădere față de 2013, precum și în contextul unui an electoral într-o serie de state membre, inclusiv România.