Archive for the ‘Social’ Category

Altfel este si el, dar si sanatatea noastra, a tuturor in pericol. Spun asta plecind inclusiv de la unele experiente proprii dar mai ales dupa ce am remarcat astazi cum, intr-un acord greu de imaginat, majoritatea actorilor din sistemul sanitar s-au unit pentru a ascunde gunoiul sub pres. La propriu. Nici Ministerul sanatatii, nici DSP-ul, nici Ordinul asistentilor si nici macar sindicatele din domeniu nu au catadicsit  sa-si spuna parerea, sa ia o pozitie, lucru care, din punctul meu de vedere echivaleaza cu un acord tacit pentru dezastrul din sanatate. Oricare dintre noi, palmasii de rind, care am mai calcat prin spitalele publice am putut remarca saloanele supra aglomerate, toaletele insalubre, lipsa celor mai elementare materiale sanitare (pe care multi dintre pacienti trebuie sa si le procure singuri) dar mai ales modul adesea lipsit de orice grija si profesionalism in care se intretin si chiar se exploateaza spatiile medicale. Cu mici exceptii, chiar si in Capitala sau in centrele medicale din tara, spatiile comune se curata dimineata (o singura data pe zi), cu un mop stors intr-o galeata mizera, in care cel mai adesea sunt amestecate citeva fire de detergenti pentru utilizare casnica. Cit despre hirtia igienica si sapun, acestea ramin de cele mai multe ori de la pacientii care sunt externati si numai in cazul  in care nu sunt colectate rapid de infirmiere. In plus, spun unele voci din domeniu, nici macar salile de operatii nu se sterilizeaza conform procedurilor, complet, cu substante speciale si la intervale regulate intre operatii. De multe ori, in scurtul interval in care pacientul operat este scos si este pregatit urmatorul, masa de operatie este stearsa… cine mai stie cu ce. Un motiv in plus de bucurie tot exista, spun unii pacienti, ca este vorba de solutii dezinfectante diluate si nu de DERO sau alte sapunuri menajere… Poate mai avem sanse dupa operatie… Si nu este o exagerare. Situatia a fost confirmata astazi (daca mai era nevoie) chiar de Vasile Barbu – presedintele Asociatiei Nationale pentru protectia pacientilor, cei care, isi pun intrebarea cum s-au realizat verificarile din spitale si (la fel ca si noi ceilalti), asteapta cu nerabdare macar un raspuns al autoritatilor, la intrebarea: daca (pentru bun exemplu) doar 5% dintre cele 3.526 de teste de sanitatie facute in toata tara (la produsele dezinfectante) sunt NECONFORME, asa cum dealtfel sustinea astazi si ministrul sanatatii Cadariu, cum se face ca, numai in cazul recent (si puternic mediatizat) al victimelor de la clubul Colectiv, 13 dintre persoanele ranite in incendiu (deci aproape unul din patru) ar fi murit din cauza unor infectii intra-spitalicesti? Spuneti ca suntem in siguranta, in spitalele publice dle ministru?… Eu unul, nu va cred.

Cu degetul pe rana

Posted: Aprilie 10, 2016 in AGENDA SAPTAMINII, General, Social
Etichete:

Un recent comentariu al lui Mihai Maci (vezi aici http://www.contributors.ro/editorial/cum-produce-scoala-tampiti/)… pe care, ca parinte, dar si ca absolvent de liceu din acea perioada, nu aveam cum sa nu il savurez, imi da posibilitatea unei scurte refectii asupra ceea ce, cu mestesugita arta literara, „cineva” numea odata „un simbure mare si amar de adevar”. Redau aici un scurt pasaj, spre buna exemplificare, din textul domnului Maci, despre modul in care scoala romaneasca nu poate trece inca, cel putin in opinia mea, de stadiul de uzina:”…mi se pare straniu faptul că încă nu s-a decis asupra unei remanenţe a trecutului: dată fiind politica de industrializare a României comuniste, pe toată durata intervalului 1948 – 1989 s-a pus un accent deosebit pe formarea diverselor timpri de ingineri necesari dezvoltării ramurilor industriale. Mai mult decât orice altă categorie socio-profesională a acelui timp, inginerii – aflaţi în contact direct cu producţia şi responsabili de aceasta – au fost bine formaţi, făcând o şcoală serioasă, a cărei componentă teoretică nu avea prea multe de invidiat Politehnicilor din Occident. În perioada de care vorbim, cele mai bune licee din România erau liceele de matematică-fizică a căror menire de bază ajunsese aceea de a pregătile fundamentele ştiinţelor reale necesare celor care, odată intraţi în facultăţile tehnice, erau capabili – dintru început – să lucreze la capacitate maximă. De aici accentul extraordinar pus în acel timp pe cunoştinţele de matematică, fizică şi chimie. Problema unui absolvent de liceu din perioada în cauză nu era aceea de-a dobândi nişte cunoştinţe generale (eventual cu aplicaţii concrete) la aceste discipline, ci de-a avea pregătirea teoretică pentru a intra direct în tratatele de specialitate ale disciplinelor tehnice. Cine ţinea ritmul şi intra la Politehnică câştiga partida, cine nu, nu se alegea cu nimic din acest tip de şcoală. Şi, de aceea, în ciuda mitologiei “seriozităţii” vehiculată astăzi, bacalaureatele (mai ales la liceele industriale) erau – sigur, în altă proporţie – trucate şi atunci. Dacă până în ’89 Politehnica însemna loc de muncă garantat şi – în principiu – repartiţie în marile oraşe (în preajma cărora se aflau combinatele industriei socialiste), ceea ce – în acel timp – nu putea oferi (aproape) nici o altă facultate, după Revoluţie şi liberalizarea pieţei de muncă, lucrurile se schimbă complet. La această situaţie se adaugă colapsul industriei socialiste din ultimele două decenii şi concluzia tuturor acestora e aceea ca Politehnica devine mult mai puţin interesantă pentru liceeni decât anterior. Ori partea stranie este aceea că majoritatea liceelor bune au rămas calate pe formarea teoretică în ştiinţele reale ca şi cum absolvenţii lor ar urma să dea concurs la Politehnică. Mie unuia mi se pare că supralicitarea unei cunoaşteri teoretice abstracte de-a lungul întregii şcoli îşi are originea în acest pattern perpetuat chiar şi după ce şi-a pierdut relevanţa concretă. Evident, mai sunt şi alte aspecte: de pildă faptul că în domeniile reale (care operează ele însele cu un aparat matematic şi în care răspunsul trebuie să fie – aproape invariabil – unul univoc) cuantificarea rezultatelor – atât de trendy în ultima vreme – e mult mai uşoară decât în domeniile umaniste, unde interpretarea joacă un rol definitoriu. Nu în ultimul rând, poate fi vorba şi de faptul că nimeni nu şi-a pus problema cum poate fi convertită masa profesorilor specializaţi (mai ales de industria meditaţiilor) în pregătirile pentru admiteri (la liceu sau la facultate), odată ce aceştia şi-au pierdut “hegemonia de prestigiu” de care au beneficiat în anii comunismului. Ei au continuat să facă ceea ce ştiau cel mai bine şi, tacit, s-a acceptat că “performanţa” se identifică cu însuşirea – în regim accelerat – de catre elev a unor cunoştinţe tehnice abstracte care-l califică automat pentru regimul de master al unei universităţi de top (de regulă din străinătate). Mândria naţională pe de-o parte, repunerea pe tapet a temei performanţei (cel mai adesea pentru lustruirea blazonului cam ruginit al ţării) pe de alta, au făcut ca acest tip de “performanţă” să fie normativizat – prin intermediul programei – la scara întregului învăţământ preuniversitar din România. În ciuda retoricii despre “filierele vocaţionale”, “bacalaureatul diferenţiat”, “opţiunile elevului şi ale părinţilor”, etc., criteriul ultim de calitate (care, la noi, se exprimă doar în cuantificari) al învăţământului autohton îl dau notele de la olimpiadele de ştiinţe reale şi, în particular, de la cea de matematică. Din păcate, e un criteriu irelevant, pentru că aşa cum ştim cu toţii, majoritatea olimpicilor la aceste discipline părăsesc ţara la finele liceului sau în primii ani de facultate pentru a se stabili definitiv în alte zări, mai pline de farmec. În ţară rămâne doar partea de jos a graficului ministerial, aceea despre care – din raţiuni raţiuni de prestigiu – nu vorbim aproape niciodată. Nici măcar pentru a spune că e alcătuită din cvasitotalitatea elevilor de liceu….”
Multumesc autorului, macar si pentru faptul ca a pus degetul pe rana, chiar daca personal nu sunt de acord cu afirmatia ca bruma de ingineri pe care o mai formeaza Politehnica, pleaca in totalitate spre „zarile acelea mai pline de farmec”. Nu. Si spun asta pentru ca am privit realitatea cu ceva mai multa atentie, iar din nenumaratele exemple pe care le pot da, gasesc si multe cazuri de ingineri care se intorc dezamagiti de afara sau pur si simplu, nu mai gasesc nimic disponibil pe acolo… (fie si pentru faptul ca, aparent, industrializare intensiva mai poti vedea, astazi, poate doar in China). Ce urmeaza apoi? Marea de abolventi „de la stat” si evident „de la privat” concureaza pe aceleasi locuri dsponibile (de regula in acele zone non-tehnice unde mai este inca de munca in Romania), dar unde surprinzator, mentalitatea epocii de care vorbeste autorul textului citat, se pastreaza. Un absolvent cu pregatire tehnica pare deci si acum, mai organizat, are mintea mai limpede si gindirea mai riguroasa, fata de un filolog, spre exemplu, care de regula nu poate fi decit… „poet”. Evident, si in scoala si mai apoi „la munca” ti se va cere sa evaluezi calitatea si mai ales cantitatea diverselor categorii de activitati. Poti numara piulitele si barele de fier-beton, le poti evalua calitatea executiei, dar este infinit mai greu sa evaluezi cit de bun poate fi un cometariu literar spre exemplu, sau cit de exacta poate fi o analiza, pe orice fel de text. In fond vorbim de o apreciere subiectiva asupra unei proiectii… la fel de subiective. Cum poetii nu o pot face bine, din lipsa de rigurozitate mentala, avem nevoie se pare, in continuare, de si mai multa matematica si fizica in scoala, pentru ca, nu-i asa… trebuie cineva sa-i organizeze si pe poeti.

Compania CFR SA a contractat deja lucrari de aproape 2 miliarde de euro pentru reabilitarea coridorului feroviar Curtici-Bucuresti-Constanta, majoritatea proiectelor realizindu-se cu finantare europeana. La nivelul intregii infrastructuri nationale a cailor ferate exista insa probleme majore cu intretinerea si finantarea, acestea reprezentind doar doua dintre cauzele care provoaca disfunctionalitati, atit pentru calatori dar si pentru mecanicii si angajatii cailor ferate. Despre nemultumirile calatorilor, viteza de deplasare a trenurilor si drumurile prea lungi dar si despre concurenta si conditiile oferite in trenuri, se tot vorbeste, de ani de zile. Chiar daca in 1990 Romania beneficia de pe urma unui sistem extins si destul de bine pus la punct al cailor ferate, abea acum, la distanta in timp de peste 15 ani de la momentul ultimelor investitii, Compania CFR SA a contractat noi lucrari de miliarde de euro pentru reabilitarea doar unui coridor feroviar. Conform liderilor de sindicat, exact lipsa investitiilor a adus situatia infrastructurii intr-o stare foarte grava, existind chiar riscul ca 400 de poduri feroviare sa se degradeze atit de mult incit sa ajunga sa se prabuseasca. De aici rezulta si ca pentru a evita o catastrofa, este acum redusa viteza de deplasare a trenurilor, insa micsorarea vitezei de deplasare aduce in consecinta si multe pierderi CFR-ului care (pe de alta parte) este puternic concurat de traficul rutier. Unii mecanici afirma chiar ca pe anumite segmente, viteza trenurilor este comparabila cu cea a unei biciclete, iar in conditiile in care Uniunea Europeana a avertizat deja ca traficul pe caile ferate si cel rutier trebuie reechilibrate in Romania, taxele pe caile ferate sunt in continuare de 20 de ori mai mari decit cele rutiere, iar acest lucru s-a reflectat deja masiv mai ales in investitiile din infrastructura cailor ferate romane.
Conducerea CFR SA spune ca pentru intretinerea liniilor si a instalatiilor plus reparatiile capitale la linii, poduri si instalatii… ar fi nevoie acum suplimentar de peste 1,3 miliarde de lei. Banii reprezinta doar necesitatile companiei pentru executarea lucrarilor de intretinere si reparatii capitale la infrastructura feroviara publica, iar aceste resurse financiare trebuie alocate de la bugetul de stat, CFR SA fiind compania care gestioneaza si administreaza infrastructura feroviara publica, al carei proprietar este statul roman. CFR estimeaza totodata ca infrastructura feroviara ar mai avea nevoie in acest an de investitii suplimentare de peste 17 miliarde lei – de aproape patru ori peste finantarea care a putut fi alocata.
Din suma totala necesara, cea mai mare parte, peste 10 miliarde de lei, este directionata in modernizari prin investitii pentru cresterea vitezei de circulatie a trenurilor (grav afectate de restrictii), conform unui recent document prezentat chiar de CFR SA. De asemenea, alte 5,7 miliarde lei ar fi necesare pentru reparatii capitale la infrastructura feroviara publica (pentru recuperarea restantelor la 1.000 de km de linii directe si curente, pentru refacerea liniilor si a instalatiilor afectate de calamitati), precum si pentru reabilitarea podurilor si a tunelurilor. Alocatia bugetara pentru infrastructura feroviara, aprobata la sfirsitul anului trecut pentru 2015, era de 4,6 miliarde de lei, iar investitiile CFR de anul trecut (aproximativ 2,3 miliarde lei) sunt la jumatate practic din suma alocata de la buget in acest an, perspectivele fiind ca in 2016, CFR sa nu poata primi mai mult de 5,5 miliarde lei pentru proiectele si investitiile curente. Ceea ce va face probabil ca lucrurile sa nu se schimbe prea mult nici in continuare.

Fostul sef al Volkswagen, Martin Winterkorn spunea, in 2007 cred, chiar in Statele Unite, ca obiectivul mandatului sau era ocuparea primei pozitii in ierarhia mondiala a constructorilor auto. In iulie anul acesta Volkswagen chiar il depasise pe rivalul sau Toyota, dar nemtii nu si-au savurat victoria decit… vreo doua luni. Acum specialistii spun ca actuala criza pune sub semnul intrebarii chiar si existenta grupului in sine, pentru ca amenzile in scandalul emisiilor ar fi doar inceputul declinului si asta intrucit Volkswagen poate incasa penalitati usturatoare pe pietele auto (chiar si de sapte ori mai mari) decit amenzile, iar conform legislatiei americane, compania germana poate ajunge sa plateasca inclusiv despagubiri de peste 18 miliarde de dolari, o suma care depaseste profitul operational din 2014. Oricum locul 1 l-au scapat si mai ales reputatia germana pare sa fie grav afectata, daca nu chiar pierduta si poate ce este mai important acum… scandalul ajunge sa-i afecteze si pe alti prodcatori germani importanti. S-a vobit de BMW si Daimler iar in conditiile in care guvernul de la Berlin sustine (un lucru evident dealtfel) ca industria lor auto este si va ramane un pilon important al economiei, in cazul adincirii crizei la Volkswagen, analistii adauga ca aceasta ar putea fi una mult mai periculoasă decit cea provocata de Grecia.. („Dintr-o data, Volkswagen a devenit un risc mai mare pentru economia germana decit criza datoriilor din Grecia”, a declarat Carsten Brzeski, economist şef la ING). In plus, aceiasi analisti mai spun ca tocmai aceasta dependenta de sectorul auto ar putea deveni un potential pericol pentru economia germana, as adauga eu cu implicatii europene, iar daca vinzarile auto vor scadea, acest lucru va afecta si furnizorii si odata cu ei intreaga economie trans-euroeana. In plus, daca vinzarile Volkswagen vor scadea doar in SUA in lunile urmatoare, acest fapt va avea un impact imediat nu doar asupra companiei ci si asupra intregii economii germane. Dealtfel, industria auto ofera acum in Germania locuri de munca pentru 750 mii de persoane, mai exact unul din sapte nemti este implicat direct sau indirect in productia auto, iar ceea ce parea, la inceput doar un litigiu comercial, poate si concurential, se profileaza incet dar sigur intr-un potential nou factor declansator pentru… o noua criza, dupa ce, citez aici: „economia germana a fost lovita in centrul sau, in marca sa inregistrata – Made in Germany”. O economie pe care multi o privesc , poate, cu invidie si in care Volkswagen a fost mult timp simbolul excelentei tehnice si eficientei comerciale, motiv pentru care automobilele si componentele auto au fost cea mai importanta parte a exporturilor germane, cu vinzări in toata lumea de peste 200 de miliarde de euro (doar in 2014I, ceea ce reprezinta a cincea parte din totalul exporturilor Germaniei.
Ce urmeaza in aceste conditii? Asa cum am mai spus, poate fi un moment de cotitura pentru intrega industrie auto, poate fi si momentul trecerii (mai mult sau mai putin fortate) la o tehnologie noua si mai ecologica – nu stiu daca momentan se poate fara motoarele diesel – dar vom vedea. Asa cum arata acum lucrurile, cred ca ramine deocamdata si o intrebare cu raspuns deschis, probabil pina la momentul in care va fi clar si cine cistiga daca economia germana si pe cale de consecinta cea europeana, se vor duce la vale in contextul deloc lipsit de importanta al negocierilor transatlantice. Comisia Europeana spune de exemplu ca va negocia un acord de liber schimb rezonabil si echilibrat cu SUA, iar din „Orientarile politice ale presedintelui Juncker” remarc faptul ca: „Este anacronic ca, in secolul XXI, europenii si americanii aplica in continuare taxe vamale pe importurile din SUA si UE. Acestea ar trebui eliminate, rapid si in totalitate. Comisia Europeana sustine liberul schimb, dar nu doreste sa sacrifice normele europene in sectoare precum siguranta alimentara, sanatatea, protectia sociala si protectia datelor sau diversitatea culturala. De asemenea, UE nu va admite ca jurisdictia instantelor europene sa fie limitata de regimuri speciale care restring accesul la instantele nationale sau care permit unor instante secrete sa aiba ultimul cuvint in litigiile dintre investitori si autoritatile de stat”… Pina atunci insa, sunt convins ca asa cum spun unii – scandalul va lua o amploare si mai mare. Asta dupa ce se va descoperi ca nemtii foloseau inca un soft pirat care facea masina lor sa para nu doar mai mare, dar chiar si cu mai multe scaune… decit are….

Considerata (as adauga eu nu cu mult timp in urma) “tigrul Europei de Est”, cu referire evidenta la potentialul ei de crestere economica, Romania experimenteaza acum o veritabila renastere economica, in timp ce piete mai dezvoltate din Europa inca se chinuie in recesiune.  Afirmatia nu imi apartine, ea fiind facuta de cnbc.com.  o platforma media internationala a televiziunii NBC. Potrivit site-ului, economia Romaniei a cunoscut in primul trimestru  cea mai importanta crestere din ultimii doi ani,  lucru constatat nu doar de CNBC dar si de rapoartele (de regula bine argumentate) ale Financial Times respectiv The Economist, documente care consemnau si ele aceasta evolutie peste asteptari. Pe fondul crizei elene, o situatie ce afecteaza increderea in zona euro dar si a evolutiilor volatile de pe pietele din China, Romania, dar si alte state din regiunea emergenta europeana au devenit, spun specialistii, un adevarat “refugiu”… intreaga zona avind insa de cistigat mai ales de pe urma apropierii comerciale de Germania, cea mai mare economie din Europa, (afirmatia ii apartine lui Bob Parker, consilier financiar al Credit Suisse). Criza datoriilor care surprinzator cel putin pentru mine, a afectat vizibil mai putin Grecia (asa dupa cum am putut inclusiv eu remarca direct la fata locului in aceasta vara) decit afluxul masiv de migranti ilegali in insule, o tragedie umana care tinde sa se transforme si intr-o reala problema economica si mai ales sociala, (criza elena cum spuneam) a pus insa suficienta presiune pe Romania (si pe Bulgaria) tari care au fost si sunt vulnerabile prin prisma legaturilor  puternice ale sectoarelor lor bancare cu Grecia, dar si tari care au reusit (se pare acum) sa recupereze, spun analistii, mai ales prin volumul exporturilor spre Europa. Aparent e greu de spus daca (si mai ales ce anume) am cistigat pe fondul convulsiilor politice interne, dar spun unii analisti „Europa Centrala si Romania arata foarte bine”… precizarea ii apartine lui Charles Robertson, economistul-sef al bancii de investitii pe pietele emergente Renaissance Capital, citat tot de CNBC.  Aceiasi care afirma si ca  investitorii ar trebui sa se orienteze tot mai des catre estul Europei (si sa vizeze in special Romania), pentru “a se adaposti” de volatilitatea de pe piata chineza si criza greceasca. Pina aici e bine insa in ce fel vom rezista celui de-al doilea soc, creeat de valul masiv de refugiati catre statele europene si cum vom putea sa gestionam fiecare separat (dar si toti impreuna) problemele si imensa drama umana a refugiatilor (care tinde sa se transforme intr-o reala tragedie judecind dupa cele mai recente imagini din insula greaca Kos), ramine inca de vazut. Cel putin la prima vedere, Italia, Grecia si prin extensie toata zona balcanica rasariteana a  Europei, va necesita un plan serios de interventie si ample masuri de ordin logistic (as spune fara precedent), masuri care ar include printre altele, alocarea de fonduri si ajutoare materiale intr-un cuantum acum imposibil de evaluat. Gestionarea problemelor dar si a necesitatilor unor mase imense de oameni (se pare de ordinul milioanelor) va insemna cu siguranta gasirea si alocarea de fonduri substantiale, un demers umanitar necesar, in urma caruia insa, nu se poate inca sti  clar daca Tigrul European (tocmai trezit) va mai avea putere apoi sa si alerge.

 

Pentru doritori mai multe detalii aici:

http://www.cnbc.com/emerging-europe-romania/

Peste 1.300 de dineuri tipic franțuzești vor fi servite pe 19 martie în restaurante de pe cele cinci continente, pentru a celebra astfel gastronomia franțuzească, în cadrul primei ediții a operațiunii de anvergură : „Goût de France/Good France”, organizată la inițiativa celebrului Chef Alain Ducasse și de Ministerul francez al Afacerilor Externe și Dezvoltării Internaționale. În România, un astfel de dineu va fi oferit de Le Bistrot français, preparatele fiind pregătite de Chef Cristian Preotu.

Documentul subliniază în concluziile sale că investițiile în educație sunt esențiale pentru combaterea efectelor crizei economice. În România, Produsul Intern Brut pe cap de locuitor a crescut cu mai mult de 10% din 2007 până în prezent, vorbim aici se pare de o excepție pozitivă la nivel european, conform celui mai recent raport publicat de Comisia Europeană. Totodată, spre deosebire de alte state membre, România a avut o politică de ridicare sau protecție a plafonului minim de salarizare, ceea ce a condus la reducerea discrepanțelor salariale, se mai spune în document.
Însa în ceea ce privește combaterea efectelor recesiunii prin formare profesională și învățământ, România înregistrează o rată peste media UE a tinerilor care nu sunt implicați în niciun fel de activitate (16% dintre tinerii cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani, față de 13% media UE28 în 2013). În perioada 2007 – 2012, România este statul membru cu cea mai mare reducere a investițiilor în educație (40%), urmată de Ungaria (30%), Marea Britanie, Letonia, Grecia, Italia și Portugalia (cu aproximativ 20%). Marianne Thyssen, comisarul pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale, competențe și mobilitatea forței de muncă, spune că: „crearea de locuri de muncă reprezintă misiunea noastră cea mai urgentă”, iar consecințele crizei îngreunează și mai mult situația. În cadrul acestei analize s-a constatat că este necesar să se pună în aplicare reformele structurale, precum și măsurile – atenție – „de sprijinire a consumului și a cererii”. „Avem nevoie de investiții suplimentare în oameni, pentru a îmbunătăți educația, cursurile de formare și măsurile de activare destinate cetățenilor europeni, astfel încât aceștia să fie mai pregătiți pentru piața muncii”.
Aparent ofensiva privind investițiile a Comisiei Juncker va permite obținerea unor progrese reale și substanțiale în aceste domenii cruciale. În acest sens, studiul Comisiei Europene prezintă comparativ cei mai recenți indicatori din sfera socială, concentrându-se pe crearea locurilor de muncă, creșterea productivității și combaterea șomajului dar și a sărăciei. De asemenea, raportul dedică un capitol consecințelor crizei economice asupra nivelului de convergență dintre statele membre ale Uniunii, în ceea ce privește gradul de ocupare, productivitatea muncii și nivelul produsului intern brut. Potrivit studiului, statele membre care oferă locuri de muncă de calitate, investesc în capitalul uman și iau măsuri eficiente de protecție socială sunt mai rezistente în fața crizei economice.