Posts Tagged ‘China’

      Recent am aflat ca cel mai mare acvariu din lume a fost deschis pentru turisti…. in China. Bazinul imens de sticla a doborit oficial mai multe recorduri mondiale cum ar fi cele pentru „cel mai mare dom subacvatic”, „cel mai mare bazin de acvariu”, „cea mai mare fereastra de acvariu” si „cel mai mare panou din acril”. Acvariul chinezesc are un volum total de apa de… peste 48 de milioane de litri si ofera vizitatorilor sapte zone cu diverse teme acvatice.. fiecare dintre acestea simbolizind o anumita parte a oceanului. Costul investitiei? Peste 800 de milioane de dolari, disponibili la vremuri de criza in China,( merita cred retinut aspectul), pentru un… acvariu.
In plus, cind majoritatea statelor dezvoltate, (poate doar cu exceptia Germaniei) abea se caznesc sa relanseze economia mondiala, China va inregistra in 2014 o crestere de 7,5%. O spun chiar specialistii Fondului Monetar International care sustin ca in 2015 cresterea va continua, cu conditia ca Beijingul “sa continue si eforturile pentru reechilibrarea economiei proprii”. Cresterea declarata “robusta” a celei de-a doua economii a lumii arata deasemenea si ca Beijingul, citez aici: ‘frineaza treptat expansiunea creditului si inregistreaza progrese in punerea in aplicare a proiectelor sale de reforma’… precizarea apartine tot FMI in raportul sau anual asupra perspectivelor economiei mondiale. In plus autoritatile chineze au promis recent sa accelereze reformele economice “devenite urgente”, prin acordarea “unui spatiu” mai larg capitalului privat, liberalizarea sistemul financiar, consolidarea cererii interne si printr-o atentie deosebita acordata investitorilor straini. Si daca in China se poate, de ce nu ar fi posibile toate acestea si in Europa, inclusiv mari investii si proiecte esentiale pentru infrastructura, de genul celor pomenite mai sus si de care tot vorbim in Romania. Stiu ca ideea a devenit deja parte a folclorului nostru urban, dar totusi oare cit de dificil ar fi in mod real un astfel de set de proiecte? Si de ce oare ceea ce inclusiv in state cu un potential economic relativ modest este deja realitate, nu poate fi realizat si in Romania.
Trenuri de mare viteza? Am vazut in multe state europene si oricit de super-tehnologizate ar parea, in cele din urma sunt doar… trenuri… nu folosesc tehnologie spatiala si in plus functioneaza deja de decenii intregi in lume. Daca toate acestea par a fi, la prima vedere, imposibil de realizat in Romania, principalul motiv pare sa fie mai degraba unul legat de decizie (eventual lipseste o vointa ferma) si nu este neaparat o problema de tehnologie sau chiar de finantare. Marile companii internationale din domeniu par a fi mai degraba interesate de managementul infrastructurii decit de implicarea fizica in proiectul propriu-zis, iar exemple in acest sens sunt suficiente. In ultimele doua decenii, proiecte de zeci si zeci de miliarde de euro, implementate de companii internationale de top, care au si beneficiat de facilitati si (inclusiv) sustinere din partea autoritatilor, s-au soldat cu un numar jenant de mic de kilometri construiti. In plus, Romania a fost aparent, nu doar un client bun platnic, dar a beneficiat si de „preturi preferentiale”, raportat atit la cele de pe piata cit si la proiectele similare europene.
Ca simplu cetatean, sincer nu ma mai intereseaza acum cine si in ce fel reabiliteaza , modernizeaza si extinde infrastructura autohtona, fie ea rutiera sau de cale ferata. Totul se reduce in esenta cred, la respectarea legislatiei, inclusiv cea europeana si la raportul costuri-calitate. Si daca cei ce vor construi suspendatele si trenul de mare viteza vor fi din China, atunci putem sa stam linistiti, cel putin din doua motive: Gemania si Franta au incheiat deja contracte-mamut de multe miliarde de euro (un bun exemplu, cred), iar daca te uiti pe harta Chinei (dar si in statiile ei de cale ferata), te cuprinde invidia. Pe mine cel putin, cu siguranta.
Ce putin oficial, la nivel de declaratii, Romania vizeaza acum sa devina poarta de intrare a Chinei în Europa, nu doar prin portul Constanta ci si prin realizarea unor proiecte de investitii care sa demonstreze nivelul tehnologic atins de economia chineza. La 65 de ani de la stabilirea relatiilor diplomatice bilaterale, dupa o perioada de stagnare, se vorbeste tot mai serios acum de parteneriatul dintre cele doua tari, in contextul unei situatii vazuta de multi ca “win-win”, o situatie in care atit Bucurestiul, dar si Beijingul, doresc sa valorifice momentul initiat de vizitele reciproce la nivel inalt din 2013. Devine din ce in ce mai clar si faptul ca nu se poate vorbi de nici un fel de retineri in relatia Europei cu China, mai ales ca si la Beijing deschidere si interes, exista, iar Romania are teoretic sansa sa se implice direct pentru consolidarea relatiilor dintre UE si China, in context spre exemplu, fiind mentionata public ideea “proiectului noului Drum al Matasii, cuprinzind regiunea Marii Adriatice, a Marii Negre si a Marii Caspice” care reprezinta o oportunitate unica pentru statele ca Romania, aflate la punctul de contact intre zona euro-atlantica si cea euro-asiatica. Daca adaugam si faptul ca, momentan, relatia economica Europa – China este una complementara, adica partenerii au nevoie unul de celalalt, perspectivele imediate pentru esticii Uniunii Europene sunt favorabile. De ce? Pentru ca aici mai sunt inca necesare (si posibile) proiecte de amploare in infrastructura. In plus, interesul european in relatia cu China nu este legat doar de schimburile economice, ce se apropie deja de vreo 500 de miliarde de euro, dar este inclusiv unul politic. Iar contextul international este evident. Cel putin pentru Romania, ar mai fi un aspect interesant. Companiile din China, angreneaza de regula in contracte si companiile locale, ceea ce inseamna in mod real ca beneficiarii proiectelor putem fi tot noi, ca angajati ai acestor companii si nu doar ca utlizatori. Iar aici se poate vorbi si de o diferenta fundamentala de abordare. Ca atare acum, este posibil ca trenul de mare viteza sa fie nu doar „made in Italy” sau „made in Germany” dar si „made in Romania”, pentru ca este indiscutabil diferit (in cazul de fata) modul in care, odata inceput proiectul, companiile din China se implica la nivel decizional. Si atunci cine stie, poate are sansa sa apara si autostrada suspendata, „made by oricine ar fi”, de care oricine dintre noi spera sa aiba parte in aceasta viata si nu in urmatoarea..

Beijing – Bucuresti si retur

Posted: Noiembrie 29, 2013 in Internationala, Politica
Etichete:,

         Dupa aproape 20 de ani se pote spune ca acum revin chinezii, oficial, in Romania si asta chiar daca (judecind dupa ce poti vedea zilnic in Dragonul Rosu) te poti intreba, evident, daca au lipsit vreodata cu adevarat in tot acest rastimp. In plus nu ma pot opri sa remarc si faptul ca, nici macar pe vremea cind traiau in doua tari surori, romanii si chinezii nu calatoreau atit de mult pe ruta amintita, ceea ce ma conduce la concluzia ca a fost nevoie, iata, de trecerea la capitalism pentru a ne vedea direct (si mai ales cunoaste) unii pe altii. Personal am senzatia ca ei au fost nu doar mai rapizi dar si mai abili in aceasta relatie, lucru confirmat prin anii 90 cind am vazut pentru prima (si probabil ultima data in viata) un geamantan cu bani produs de un mic comerciant chinez pe piata romaneasca.

Acum dupa aproape doua decenii, ceea ce m-a surprins in mod placut a fost nu doar alura pragmatica a noului premier Li Keqiang, cit mai ales abordarea relaxata si discursul sau atent studiat dar si cu tenta realmente sincera. Pentru mine, tot ce am vazut de la recentul Forum Economic China – Europa Centrala si de Est arata mai ales faptul ca abordarea chineza a trecut la un alt nivel, de la modelul Dragonul Rosu la unul de tip corporatist, asa ca poate precautia invocata chiar de presedinte, nu este una inutila, mai ales pe termen lung. Departe de a fi dogmatica, noua conducere de la Beijing a realizat probabil ca ofensiva economica, atit cit se va putea ea concretiza din planurile anuntate, se face, mai ales in tari ca Romania, mizind pe cartea prieteniei traditionale – exact aceea care va putea atenua realitatea (deocamdata ignorata) a unei potentiale relatii unilateral-dezvoltate; cea intre cumparator si vinzator. Iar noi, cel putin deocamdata, ne aflam la primul capat al acestei relatii insa, pe termen lung, s-ar putea sa nu ne placa in totalitate aceasta pozitie..

Desigur avem acum mai mult motive de optimism. Investitiile chineze in Romania sunt in valoare de 160 de milioane de dolari, în timp ce investitiile romanesti in China sunt de 280 de milioane de dolari. Exporturile romanesti in China au crescut de la 360 de milioane de dolari in 2008 la aproape 1 miliard de dolari anul trecut. Premierul Li Keqiang a sustinut in Parlament ca Romania a fost acum aleasa Chinei ca “pilon important” pentru cooperarea cu Europa Centrala si de Est si pentru cooperarea cu Uniunea Europeana. Nu a spus insa “unicul pilon”, iar judecind dupa faptul ca Forumul pomenit mai sus a ajuns deja la ce-a de-a treia editie, exista inca cel putin doua porti larg deschise de intrare: la Varsovia si Budapesta. Motiv pentru care am senzatia ca investitiile de 10 miliarde de dolari s-ar putea sa fie – pina la urma – prea putine. Deci poate ca ar fi cazul sa fim pragmatici si sa ne grabim, concurenta e mare, iar responsabilii de la Beijing stiu si ei acest lucru.

Inaintea Summit-ului UE – China de la Beijing, Bruxelles-ul a prezentat lista sa de interese: „Comert si investitii, accesul pe piete, inovatie, urbanizare, drepturile omului, buna guvernare si statul de drept, agricultura, domeniul energetic, schimbarile climatice, mediu si schimburile interumane”. Faptul ca acestea nu se regasesc si pe lista „liniilor directoare” ale Summit-ului ECE-China de la Bucuresti poate justifica asa-numita Circulara a Comisiei Europene, care a fost trimisa chiar inaintea sosirii premierului Keqiang in capitala Romaniei. Bruxelles-ul are asadar si motivatia pozitiei sale, cel putin retinuta, in privinta unei reapropieri a Romaniei de China, dar… nu sunt deloc convins ca in actualul mediu concurential prezenta justificare este si cea reala. Acum. Tinind cont de faptul ca investitiile europene se lasa, mai nou, destul de mult asteptate, in cele din urma nu avem practic nimic de pierdut. De cistigat am putea insa sa cistigam, sau sa recistigam pentru inceput, un prieten, cel putin daca privim cu atentie inceputul si mai ales finalul concluziilor premierului Keqiang de la Bucuresti: “Poporul chinez acorda importanta sentimentelor de prietenie. Intre noi exista nu doar interese comune dar si o prietenie traditionala. China alege acum Romania ca un pilon important pentru cooperarea cu Europa Centrala si de Est si pentru cooperarea cu Uniunea Europeana. Am convingerea ca cooperarea chino-romana poate deveni un fanion al dezvoltarii dintre China si ECE. Romania este un binom strategic.”